Învățarea autodirijată la vârsta adultă – aspecte teoretice și
repere aplicative
John Dollard: “Cel ce învață este o per...
din partea comunității, creșterii necesităților impuse de evoluția pieței muncii ș i de explozia
2
informațională.
Creș...
Anii 1960
In 1961 Houle a publicat “The inquired Mind“. Acesta a intervievat 22 de adulti care invatau si i-a
clasificat...
4
Anii 2000
In 2005 World Wide Web- Allen Tough a afirmat ca webul este “fundatia naturala pentru
invatarea adultilor”....
5
Bibliografie
1. Andreoletti C., Demick J., (2003), Handbook of Adult Development, Springer Science&
Business Media, N...
of 5

Prezentare invatarea auto-dirijata ( modul psihopedagogic, nivel 2 )

Presentation for psycho-pedagogical module
Published on: Mar 4, 2016
Published in: Education      
Source: www.slideshare.net


Transcripts - Prezentare invatarea auto-dirijata ( modul psihopedagogic, nivel 2 )

  • 1. Învățarea autodirijată la vârsta adultă – aspecte teoretice și repere aplicative John Dollard: “Cel ce învață este o persoană care vrea ceva; cel ce învață este o persoană care observă ceva; cel care învață este o persoană care face ceva; cel ce învață este o persoană care dobândește ceva”. Învățarea înseamnă transformare, nu este pur și simplu o problemă de acumulare, de a adăuga ceva. Ceea ce este dificil în învățare nu este atât acumularea noilor cunoștințe, cât reorganizarea a ceea ce a fost învățat. Când vorbim despre învățare ne gândim la schimbările pe care noi le prevedem că se vor produce la cel ce învață. În acceptiunea ei cea mai largă, învățarea reprezintă dobândirea de către subiect a unei achiziții, a unei experiențe în sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetării situațiilor sau exersării. Învatarea specific umana, în sensul larg reprezinta însusirea experientei sociale, în forme generalizate; în sens restrâns particular din perspectiva psihologica, învatarea rerprezinta orice noua achizitie a organismului, achizitie care are ca efect o schimbare în comportament. Prin învățare subiectul uman dobândește noi comportamente. Începând cu deprinderile și priceperile și terminând cu cunoștințele și operațiile intelectuale, toate se dobândesc prin activitatea de învățare. A.N. Leontiev definea învatarea ca fiind "procesul dobândirii experientei intelectuale de comportare", întelegând prin aceasta asimilarea de informatii si, mai mult decât atât, formarea gândirii, a sferei afective, a vointei, deci formarea sistemului de personalitate”. 1 Necesitatea învățării autodirijate La mijlocul secolului XX, învățământul superior european a fost marcat de modificări datorate: prezenței ample a noilor tehnologii de informare, creșterii numărului de studenți (mai ales studenți adulți), accentuării dificultăților financiare, solicitărilor (numeroase și diverse) de servicii
  • 2. din partea comunității, creșterii necesităților impuse de evoluția pieței muncii ș i de explozia 2 informațională. Creșterea numărului de adulți care studiază în instituții de învățământ superior pune probleme referitoare la strategii educaționale adecvate, și firesc, la formarea capacităților de autoinstruire. Dificultățile financiare ale școlilor au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanțare și/sau canale noi de transmitere a cunoștințelor. Solicitările de servicii venite din partea comunității impun intervenții educationale diferite de cele tradiționale. Schimbările survenite pe piața muncii sunt cauza creșterii numărului de responsabilități legate de gestionarea competențelor și angajării; oamenii trebuie să fie capabili să învețe singuri și din propria experiență, aspect care decurge mai ales din explozia informațional ă. Istoricul invatarii auto-dirijate in educatia adultilor Antichitate In antichitate, invatarea auto-dirijata a jucat un rol important in viata marilor filozofi precum Socrate, Platon si Aristotel. Unii istorici i-au inclus in aceasta categorie chiar si pe Alexandru cel Mare, Cezar si Descartes. Din cauza conditiilor sociale si a lipsei institutiilor educationale, foarte multi oameni au fost nevoiti sa invete singuri. Anii 1800 In 1840, in Marea Britanie, Smiles a publicat o carte intitulata “Self-Help” care sublinia valoarea dezvoltarii personale. Anii 1900 In 1928 E.L. Thorndike si colegii sai au publicat cartea “Adult Learning” care a fost primul studiu major al educatiei adultilor.
  • 3. Anii 1960 In 1961 Houle a publicat “The inquired Mind“. Acesta a intervievat 22 de adulti care invatau si i-a clasificat in 3 categorii bazate pe motivele pentru care acestia participau la procesul de invatare:  Goal-oriented: doreau sa atinga un anumit scop/tel;  Activity-oriented: participau din motive sociale si deoarece doreau sa-si faca prieteni noi;  Learning-oriented: care isi doreau sa invete, asimilarea de cunostinte era scopul principal . In 1965- Johnstone si Riviera au publicat “Volunteers for Learning”. 3 Anii 1970 In 1971 Allen Tough a publicat “The Adult Learning Projects” In 1975 Knowles a publicat “Slef-directed Learning” care a oferit definitii si ipoteze ce au ghidat cercetarile ce au urmat. Anii 1980 In 1980- Gibbons, Bailey, Cameau, Schmuck, Symour, si Wallace au condus o analiza a biografiilor anumitor indivizi care au obtinut success in domeniul lor fara o educatie specifica. Biografiile includeau personae precum Walt Disney, Virginia Wolff, si Malcom X. Acestia au concluzionat ca invatarea auto-dirijata este diferita de la individ la individ. In 1987- Long si colegii sai au organizat un simpozion anula intitulat- International Symposium on Self-Directed Learning. Simpozionul a dat nastere la multe publicatii noi, dar si la noi teorii cu privire la invatarea auto-dirijata. Anii 1990 In 1991 Brocket si Hiemstra au dezvoltat teoria intitulata “Personal Responsibility Orientation” PRO bazate pe premiza ca invatarea autodirijata se bazeaza atat pe caracteristicile externe cat si pe cele interne ale individului. In 1991 Pilling a creat Testul Invatarii Auto-dirijate intitulat “Self-Directed Learning Readiness Scale” (SDLRS).
  • 4. 4 Anii 2000 In 2005 World Wide Web- Allen Tough a afirmat ca webul este “fundatia naturala pentru invatarea adultilor”. Asadar, asa cum si departamentul de educatie al SUA - OVAE, Office of Vocational and Adult Education afirma, internetul ofera o unica oportunitate in istoria educatiei pentru invatarea auto-dirijata. În concluzie: Învăţarea autodirijată (autoinstruirea) implică (următoarele competenţe): – a şti unde poţi găsi cunoştinţele necesare; – a şti ce cunoştinţe îţi trebuie pentru a rezolva anumite probleme; – a putea distinge ceea ce este important, de ceea ce este mai puţin important; – a putea distinge formele cunoaşterii (empirică/teoretică, bazată pe experienţă/pe revelaţie); – a şti cum s-a născut, cum a apărut o anumită cunoaştere; – a realiza conexiunile necesare şi de a considera diferenţele; – a putea recunoaşte limitele cognoscibilului. Disponibilitatea aproape universală a oricăror cunoştinţe (ca urmare a mediatizărilor) duce la o maximă diversificare a locurilor de învăţare. Autoresponsabilizarea individului capătă o dimensiune din ce în ce mai importantă în sistemul de instruire. Principiul învăţării/educaţiei permanente s-a impus pe toate nivelurile calificării profesionale. În ceea ce priveşte competenţele, experţii concluzionează că se valorizează tot mai mult acelea care asigură „tehnica şi metodica învăţării“. Competenţele psiho -sociale devin din ce în ce mai importante. Tot mai relevante devin „procesele individuale şi flexibile de învăţare, în care se pune accent mai ales pe însuşirea cunoştinţelor aflate în permanentă schimbare, pe experimentare directă, pe îmbogăţire şi verificare. Ne aşteptăm la o dinamizare a învăţării care circumscrie diferitelor etape ale vieţii şi întreaga experienţă a omului“ (Raport final Delphi, 1998, p. 13).
  • 5. 5 Bibliografie 1. Andreoletti C., Demick J., (2003), Handbook of Adult Development, Springer Science& Business Media, New York; 2. Jarvis, P., (2004), Adult Education & Lifelong Learning, RoutledgeFalmer, London and New York; 3. Kidd James Robbins, 1981, Cum învață adulții, EDP, București; 4. Neacșu I., 2006, Învățarea academică independentă, București; 5. Paloș R., Ungureanu D. (coordn) 2007, Educația adulților. Baze teoretice și repere practice, Editura Polirom, Iași; 6. Siebert, Horst, 2001, Învățarea autodirijată, Editura Institutul European, Iași. 7. http://sdlearning.pbworks.com/w/page/1899125/SDL%20Timeline Popa Alina Camelia Master Lingvistica aplicata