Cerc pedagogic
Specialitatea :Matematica
Data 5 mai 2012
Şcoala cu clasele I-VIII Berghin
Prof.Cecilia Gruian
Matematica,”regina ştiinţelor” oferă cu generozitate
câmp de afirmare pentru un mare număr de iubitori de
creaţie.Dar nenu...
În activitatea de învăţare a matematicii un aspect destul de
frecvent întâlnit, constă în faptul că se pune mai mult accen...
Rezolvarea de probleme este o activitate complexă care
are consecinţe pozitive în formarea şi dezvoltarea gândirii
creatoa...
 1) Citeşte enunţul problemei de mai multe ori cu
atenţie,pentru a înţelege pe deplin problema.Multe
enunţuri sunt formul...
 4) Bazează-te pe necesitatea tuturor ipotezelor.În majoritatea
problemelor şcolare toate ipotezele sunt necesare.Când te...
 7) Atenţie la operaţiile pe care le faci.”Abuzuri” mici
duc la consecinţe foarte mari.
 8) Reaminteşte-ţi probleme asem...
 10) Reciteşte şi rafinează rezolvarea problemei.Se
elimină astfel erorile de diferite feluri şi se memorează
eventual pr...
În continuare referitor la punctul 10) din listă,
tratat mai pe larg atribuim reformulării enunţului
unei probleme sensul ...
 1.„Se dă triunghiul ABC…” înseamnă, de fapt,
„triunghiul oarecare ABC”, lucru foarte
important de remarcat, dată fiind c...
 2.„În cubul ABCDA’B’C’D’, determinaţi unghiul
dintre dreapta AA’ şi planul (ABC)”. Concluzia se
traduce astfel:
(AA’, (...
 4.La clasa a V a, nefiind încă studiată regula de
trei simplă, o problemă cu mărimi direct
proporţionale de genul: „dacă...
 5.Utilizând simbolurile matematice, „7 % din 1400”
înseamnă ceea ce conduce problema în zona operaţiilor
cu fracţii. De ...
 6.Exerciţiile simple de calcul – ne referim, în primul rând
la aplicaţiile imediate ale regulilor de calcul predate –
vo...
 „5 – 7” se poate calcula reamintind reprezentarea pe
axă a numerelor întregi şi a adunării acestora: „cinci
unităţi de l...
 7.Aducerea fracţiilor la acelaşi numitor este o acţiune multiplă
în care, de multe ori elevii nu pot realiza legătura ca...
 9. Cu sensul de conversie din limbajul cotidian în cel
matematic este reformularea cu scopul transpunerii în
ecuaţie (sa...
Fiind vorba despre două numere necunoscute,
fie acestea x şi y. Evident că suma lor fiind 18,
scriem acest lucru: x + y = ...
(O primă dificultate în rezolvare apare atunci când elevul trebuie să răspundă
întrebării: ce rămâne dacă din numărul necu...
Exemplele pot continua. Ceea ce dorim să subliniem încă o dată este
importanţa punctării fiecărui pas în cadrul rezolvării...
of 20

Prezentarea cerc 5 mai 2012 show

Prezentare Power Point
Published on: Mar 4, 2016
Published in: Education      
Source: www.slideshare.net


Transcripts - Prezentarea cerc 5 mai 2012 show

  • 1. Cerc pedagogic Specialitatea :Matematica Data 5 mai 2012 Şcoala cu clasele I-VIII Berghin Prof.Cecilia Gruian
  • 2. Matematica,”regina ştiinţelor” oferă cu generozitate câmp de afirmare pentru un mare număr de iubitori de creaţie.Dar nenumăraţi copii inteligenţi evadează de pe terenul „minat” de „îngrozitoarele” probleme ale celei mai exacte ştiinţe,o părăsesc pentru totdeauna ireversibil , pentru că nu ştiu tacticile pe care trebuie să le aplice în rezolvarea problemelor. Aflat în situaţia de a rezolva o problemă matematică nu de puţine ori şi nu puţini dintre elevi întâmpină dificultăţi serioase dintre care unele rămân nedepăşite.Solicitaţi să explice eşecul suferit de elevi în activitatea de rezolvare de probleme, unii profesori afirmă: „Matematica este grea.” Fireşte matematica nu este uşoară, este într-adevăr una dintre cele mai dificile discipline şcolare. Uneori însă în activitatea de învăţare a matematicii prin metodologia folosită profesorul o face şi mai grea decât trebuie să fie.
  • 3. În activitatea de învăţare a matematicii un aspect destul de frecvent întâlnit, constă în faptul că se pune mai mult accent pe activitatea frontală în defavoarea celei individuale.Un elev rezolvă problema la tablă. Cei din bănci urmăresc rezolvarea sau independent. Majoritatea elevilor fac doar o muncă de copiere de pe tablă. Consecinţele apar imediat. Elevii rezolvă uşor probleme matematice, dar numai cu sprijin.Profesorul îi ajută să întrevadă mecanismul logico-matematic al problemei şi apoi ei rezolvă. Puşi în situaţia de a rezolva singuri o problemă, fără acele indicaţii suplimentare, întâmpină dificultăţi de înţelegere în rezolvare. Încep să se precipite şi nu pot pătrunde în esenţa problemei.Se adevereşte faptul că matematica nu se poate învăţa decât prin efort propriu,printr-o muncă de cercetare şi descoperire. Matematica se învaţă lucrând efectiv, exercitând gândirea prin rezolvări de probleme. Ţinând seama de cele amintite mai sus, în lecţia de matematică trebuie îmbinate armonios cele două activităţi, cea frontală cu cea independentă.
  • 4. Rezolvarea de probleme este o activitate complexă care are consecinţe pozitive în formarea şi dezvoltarea gândirii creatoare şi totuşi se confundă uneori cu aflarea răspunsului la întrebarea problemei sau în parcurgerea unei căi tipice sau rigide în rezolvare. Trebuie să evităm rezolvarea rapidă a problemelor simple care sunt de fapt exerciţii. De asemenea trebuie evitată rezolvarea consecutivă a problemelor identice ca schemă. În acest caz rezolvarea devine algoritm şi se efectuează mecanic fără efort intelectual şi îşi pierde din valoarea formativă. Sunt destul de rare cazurile în care învăţătorii sau profesorii explică elevilor tacticile pe care aceştia trebuie să le aplice pentru rezolvarea unei probleme.Cel mai adesea aceste lucruri sunt lăsate pe seama intuiţiei şcolarului.Din acest motiv dăm un set orientativ de reguli elastice care sperăm să-l ajute pe elev când se află în încurcătură.
  • 5.  1) Citeşte enunţul problemei de mai multe ori cu atenţie,pentru a înţelege pe deplin problema.Multe enunţuri sunt formulări complicate ale unor fapte matematice destul de simple.  2) Încadrează corect problema într-un domeniu matematic şi dacă este posibil,într-un capitol precizat.Majoritatea problemelor şcolare permit acest lucru.Trebuie evitate încadrările grăbite.  3) Nu te repezi la prima rezolvare care îţi vine în minte.Cele mai multe probleme au mai multe rezolvări posibile şi nu întotdeauna cea mai vizibilă este şi cea mai simplă,economicoasă ori elegantă.Se ştie că cu cât ideea de la care pleci în rezolvare este mai ingenioasă cu atât rezolvarea este mai uşoară.
  • 6.  4) Bazează-te pe necesitatea tuturor ipotezelor.În majoritatea problemelor şcolare toate ipotezele sunt necesare.Când te afli în impas,fă inventarul celor utilizate,de multe ori vei obţine astfel ideea.  5) Dacă rezolvarea nu se întrevede în întregime,atunci foloseşte metoda „ramifică şi intersectează”:pleacă de la ipotezele problemei şi derivează consecinţe care par a se apropia de concluzie („ramifică”).Fă la fel plecând de la concluzie:şi care se apropie de ipoteze.Se obţin astfel doi arbori,unul cu rădăcina în ipoteze şi cu ramurile în concluzie şi unul cu rădăcina în concluzie.când cei doi arbori se întâlnesc („intersectează”),rezolvarea este terminată.  6) Ori de câte ori se poate,foloseşte construcţii grafice corecte.Foarte multe raţionamente pot fi construite plecând de la figuri.
  • 7.  7) Atenţie la operaţiile pe care le faci.”Abuzuri” mici duc la consecinţe foarte mari.  8) Reaminteşte-ţi probleme asemănătoare sau idei de rezolvare folosite altădată.Nu toate problemele sunt complet noi.Anumite scheme de rezolvare au aplicabilitate largă.  9) Atenţie la şabloane,unele pot să limiteze fantezia în loc să-ţi ajute în rezolvare.Mai grav este că multe şabloane sunt inconştiente,le avem,ne îngrădesc,dar nu le simţim prezenţa.
  • 8.  10) Reciteşte şi rafinează rezolvarea problemei.Se elimină astfel erorile de diferite feluri şi se memorează eventual problema şi cheia” rezolvării.Putem vorbi practic despre o reformulare a problemei.  11) Nu te baza prea mult pe „sfaturi pentru rezolvarea de probleme”,indiferent cine ţi le dă.Rezolvă singur probleme până ce eşti în stare să-ţi dai tu singur sfaturi.Sfaturile date de alţii sunt utile,cele care ţi le dai singur sunt necesare.  12) Rezolvă cât mai multe probleme şi astfel vei întâmpina dificultăţi din ce în ce mai puţine.
  • 9. În continuare referitor la punctul 10) din listă, tratat mai pe larg atribuim reformulării enunţului unei probleme sensul de traducere a acestuia, înţelegând prin traducere nu doar conversia dintr- un limbaj în altul, ci şi tălmăcirea textului – aceasta implicând interpretarea datelor. Vom alătura celor afirmate câteva exemple de enunţuri reformulate, modul în care acestea au fost modificate şi, dacă nu este evident, vom sublinia importanţa acestui demers şi noua manieră de abordare a problemei.
  • 10.  1.„Se dă triunghiul ABC…” înseamnă, de fapt, „triunghiul oarecare ABC”, lucru foarte important de remarcat, dată fiind confuzia la care poate conduce rezolvarea în varianta utilizării unui triunghi particular. Practic, reformularea în acest caz completează un enunţ eliptic, conducând la obţinerea de noi informaţii.
  • 11.  2.„În cubul ABCDA’B’C’D’, determinaţi unghiul dintre dreapta AA’ şi planul (ABC)”. Concluzia se traduce astfel: (AA’, (ABC)) = (AA’, AB) = A’AB; adică, utilizând definiţia unghiului dintre o dreaptă şi un plan, am redus problema la determinarea unui unghi plan, ajungând astfel într-o zonă cunoscută.  3.În mod analog, folosind definiţia distanţei de la un punct la un plan, avem că: d(A’, (ABC)) = d(A’, A) = ||AA’||
  • 12.  4.La clasa a V a, nefiind încă studiată regula de trei simplă, o problemă cu mărimi direct proporţionale de genul: „dacă trei creioane costă 6000 lei, aflaţi cât costă 7 creioane” se atacă foarte simplu utilizând metoda reducerii la unitate, adică, de fapt desfacerea problemei în probleme simple. Astfel, se va afla întâi preţul unui creion, rezultând de aici imediat cât costă şapte creioane.
  • 13.  5.Utilizând simbolurile matematice, „7 % din 1400” înseamnă ceea ce conduce problema în zona operaţiilor cu fracţii. De fapt, am observat că obţinerea acestei scrieri este mult mai uşoară dacă se va utiliza o exprimare schematică (la tablă), astfel:  7 % din 1400       1400 ,  scriere din care corespondenţa dintre limbajul „în cuvinte” şi cel matematic este evident.
  • 14.  6.Exerciţiile simple de calcul – ne referim, în primul rând la aplicaţiile imediate ale regulilor de calcul predate – vor fi mai uşor înţelese şi rezolvate dacă se vor face astfel de reformulări:  „ ” înseamnă „un sfert adunat cu o jumătate”, despre care elevii pot spune imediat că fac „trei sferturi” – răspunsul va fi dat şi mai repede dacă se va face apel la un caz concret (de exemplu folosind unităţi de măsură pentru capacitate). Este evident faptul că reformulări de acest tip vor fi utilizate în câteva cazuri şi, respectiv, până la familiarizarea elevilor cu adunarea fracţiilor care au numitori diferiţi; 1 1 4 2 
  • 15.  „5 – 7” se poate calcula reamintind reprezentarea pe axă a numerelor întregi şi a adunării acestora: „cinci unităţi de la origine spre dreapta, apoi, din punctul în care s-a ajuns, ne întoarcem spre stânga şapte unităţi”. Acest „model” nu va mai putea fi folosit mai departe, pentru numere mari dar poate constitui fundamentul înţelegerii adunării numerelor întregi.  Introducerea întregilor în fracţie nu va fi receptată drept „o altă formulă care trebuie memorată…” dacă fracţia unde sunt evidenţiaţi întregii va fi prezentată drept suma dintre întregi şi fracţia juxtapusă. Aducând aici la acelaşi numitor se va regăsi formula cunoscută a cărei retenţie va fi mult mai uşoară.
  • 16.  7.Aducerea fracţiilor la acelaşi numitor este o acţiune multiplă în care, de multe ori elevii nu pot realiza legătura care se stabileşte între numitorul comun şi cel mai mic multiplu comun al numitorilor. Trebuie explicat că acest cel mai mic multiplu comun al numi-torilor reprezintă de fapt, cel mai mic număr care se împarte exact la fiecare dintre numitorii fracţiilor din enunţ.  8.La clasa a V a, unui sistem de inecuaţii – de regulă de forma a  x  b – i se descoperă imediat mulţimea soluţiilor dacă scrierea de mai sus va fi reformulată drept: „numerele x cuprinse între numerele a şi b” (de obicei ea apare în exprimări analitice ale unor mulţimi). Repetată în câteva exerciţii, această chestiune va putea fi sesizată şi în alte probleme, chiar şi de către elevii mai puţin activi la orele de matematică.
  • 17.  9. Cu sensul de conversie din limbajul cotidian în cel matematic este reformularea cu scopul transpunerii în ecuaţie (sau sistem de ecuaţii) a problemei. O astfel de problemă este formată, practic din două etape: 1. traducerea textului în ecuaţie; 2. rezolvarea ecuaţiei.  Dificultatea apare la formarea ecuaţiei căci rezolvarea ei este, în general facilă. Citirea cu atenţie a enunţului trebuie urmată de o scindare a acestuia în operaţiile simple pe care le suferă de obicei, necunoscuta. La început, profesorul trebuie să citească rar, cu intonaţie, pentru a forma la elevi obişnuinţa de a sesiza locurile din text în care se face pauză pentru a mai completa ceva ecuaţiei. Este bine să se scrie separat, pe rânduri diferite, ceea ce se obţine în fiecare etapă, urmând ca abia la sfârşit ecuaţia să fie asamblată.
  • 18. Fiind vorba despre două numere necunoscute, fie acestea x şi y. Evident că suma lor fiind 18, scriem acest lucru: x + y = 18, iar diferenţa: x – y = 10. Am folosit definiţia sumei şi a diferenţei a două numere, oprindu-ne după fiecare dintre cele două părţi ale problemei, pentru a rescrie enunţul în ecuaţie.
  • 19. (O primă dificultate în rezolvare apare atunci când elevul trebuie să răspundă întrebării: ce rămâne dacă din numărul necunoscut x scădem pe 11? ) Analizăm enunţul pe „secţiuni”: 1. „Dacă scădem dintr-un număr necunoscut pe rând, numerele 11, 13 şi 16, găsim trei diferenţe” - vom nota ceea ce se obţine pe rând, scăzând cele trei numere din x: x – 11 prima diferenţă x – 13 a doua diferenţă x – 16 a treia diferenţă. 2. „diferenţe care adunate” - ne conduce la ideea însumării celor trei cantităţi de mai sus: (x – 11) + (x – 13) + (x – 16) 3. „ne dau” este o expresie care sugerează semnul „=” (o serie întreagă de termeni reprezintă acelaşi lucru: este, reprezintă, obţinem). 4. „diferenţe care adunate ne dau numărul necunoscut” - înseamnă că semnul „=” va fi pus între suma de mai sus şi numărul necunoscut x. Astfel, ecuaţia va fi: (x – 11) + (x – 13) + (x – 16) = x care se va rezolva fără dificultăţi.
  • 20. Exemplele pot continua. Ceea ce dorim să subliniem încă o dată este importanţa punctării fiecărui pas în cadrul rezolvării problemei, obţinând practic succesiunea de operaţii la care este supusă necunoscuta. Aşadar, considerăm că reformularea enunţului este deosebit de importantă nu doar în rezolvarea problemelor, ea contribuind la formarea disponibilităţii elevilor către descoperirea nuanţelor şi a subtilităţilor unui enunţ. În speranţa că, cele câteva sfaturi vă vor fi de folos pe viitor vă doresc SUCCES!