Studia Universitatis “Babeş-Bolyai,” Historia
Volumul 54, Nr. 1–2, Decembrie 2009
Armament şi armată în Dacia preromană şi...
Cuprins ii
127 CORIOLAN HORAłIU OPREANU
Templul lui Devs Sol Invictus de la Napoca. ContribuŃie la topografia
şi istoria o...
Războinicii celŃi din Transilvania. Modele culturale şi
identitare în a doua vârstă a fierului
Aurel Rustoiu
Academia Româ...
Aurel Rustoiu2
modelat o identitate distinctă în cadrul propriului grup social şi faŃă de
restul membrilor comunităŃilor. ...
Războinicii celŃi din Transilvania 3
constituiau evenimente sociale prin care urmaşii reiterau statutul familiei
sau al gr...
Aurel Rustoiu4
incineraŃie ilustrează faptul că gropile sepulcrale erau în general ovale sau
rectangulare, cu dimensiuni s...
Războinicii celŃi din Transilvania 5
pentru a fi expusă14. Procesul de restaurare a permis identificarea a trei
etape succ...
Aurel Rustoiu6
complexe funerare în care nu au fost înmormântaŃi în mod necesar membri
ai clasei războinicilor. Astfel, J....
Războinicii celŃi din Transilvania 7
aveau şi rol simbolic (dacă nu cumva acesta a fost chiar rolul primordial).
Este semn...
Aurel Rustoiu8
de armele specifice, o roată de car20. Valoarea simbolică a acestui gest este
evidentă21.
Unul dintre compl...
Războinicii celŃi din Transilvania 9
operaŃiuni din regiunea respectivă, războinicul de la Ciumeşti, în calitatea sa
de co...
Aurel Rustoiu10
between different human groups, who are considering themselves and are
perceived by others from outside th...
Războinicii celŃi din Transilvania 11
Fântânele – Dealul Popii and the inventory of the grave with helmet from
Ciumeşti, w...
Aurel Rustoiu12
Meskel, Preucel 2004: L. Meskell, R. W. Preucel, “Identities”, în A
Companion to Social Archaeology (L. Me...
Războinicii celŃi din Transilvania 13
Rusu 1969: M. Rusu, „Das keltische Fürstengrab von
Ciumeşti in Rumänien”, BerichtRGK...
Aurel Rustoiu14
Fig. 1: Necropole care îşi încep existenŃa în LT B1/B2 (cercuri albe) sau în LT
B2 (puncte negre) şi direc...
Războinicii celŃi din Transilvania 15
Fig. 2: Inventarul mormântului nr. 40 de la Pişcolt (după Németi 1975). The
inventor...
Aurel Rustoiu16
Fig. 3: Cele trei faze succesive de ornamentare a tecii spadei din mormântul nr.
40 de la Pişcolt (după Ra...
Războinicii celŃi din Transilvania 17
Fig. 4: Inventarul parŃial al mormântului cu coif de la Ciumeşti (după Rusu 1969).
P...
Piese de armament dacice descoperite la Ardeu
(jud Hunedoara)
Ferencz Iosif Vasile
Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane, D...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 19
minereuri aurifere din MunŃii Apuseni (Fig. 1/1). Culmea dealului şi
tera...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima20
sale de cercetare au fost amplasate pe culmea dealului „CetăŃuie” şi pe unele
terase...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 21
erau în număr de patru, ca la toate piesele de acest tip, cunoscute de no...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima22
piesa descrisă anterior. Se păstrează într-o stare de puternică oxidare,
nefiind res...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 23
ajungând, în cazul unor descoperiri şi în primul secol al erei creştine.2...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima24
specifică tracilor. Ele au fost descrise de autorii din antichitate iar imaginea
lor...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 25
reprezintă, pe fragmentul păstrat, simbolul care iese în evidenŃă cu preg...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima26
la Grădiştea Muncelului47. Tot astfel se pare că s-a întâmplat şi cu cămaşa de
zale,...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 27
aristocraŃii militare şi ilustrează o perioadă marcată de numeroase campa...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima28
Except the bone dagger handle, all the pieces are well-known in
Dacian fortification...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 29
Florea 2006: G. Florea, “The public image of the Dacian
Aristocracy”, Stu...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima30
Rustoiu, Sîrbu,
Ferencz 2001-2002: A. Rustoiu, V. Sîrbu, I.V. Ferencz, „Mormântul
tu...
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 31
Fig 1: Amplasarea sitului arheologic. 1. PoziŃia în raport cu principalel...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima32
Fig 2: 1. DistribuŃia elementelor centrale de scut aparŃinând „variantei Błonie”; 2....
Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 33
Fig 3: 1. Călcâi de lance din fier; 2. Plăsea de cuŃit din os, 3. Teacă d...
Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima34
Fig 4: 1. Imaginea unui călăreŃ dac, în secolul I î. Chr. (desen: Daniela Buzea); 2....
CuŃite de luptă dacice descoperite în nord-vestul României
Horea Pop
Muzeul JudeŃean de istorie şi Artă Zalău
Cătălin Bora...
Horea Pop, Cătălin Borangic36
ceea ce priveşte cuŃitele curbe în spaŃiul dac, trebuie delimitată semnificaŃia
termenului d...
CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 37
triunghiular, lama scurtă şi lată, cu o limbă de mâner de as...
Horea Pop, Cătălin Borangic38
Artă din Zalău (nr. inv. C.C. 623/1984), se încadrează tipologic în categoria
cuŃitelor robu...
CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 39
preparing of food, or hunting and other practical activities...
Horea Pop, Cătălin Borangic40
Pop 2002: Horia Pop, „Şantierul arheologic Şimleul
Silvaniei „Observator”“, Silvania, s. n.,...
CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 41
Fig. 1.
Horea Pop, Cătălin Borangic42
Fig. 2.
Tipuri de catarame şi elemente de centuri din cetatea şi
aşezarea dacică de la Craiva „Piatra Craivii” (jud. Alba)
Cristin...
Cristinel Plantos44
maximă) ce oferă o excelentă vizibilitate în bazinul mijlociu al Mureşului
(Fig. 1). Importantele resu...
Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 45
I.1. Paftale (Babeş tip I-II; Rustoiu tip 6a/b – Fig. 2/...
Cristinel Plantos46
deteriorată, însă a fost posibilă restaurarea ei în bună măsură. Decorul se
constituie din două şiruri...
Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 47
La mai bine de două decenii şi jumătate de la analiza ac...
Cristinel Plantos48
ce aveau rol de împodobire27, a căror tradiŃie a fost găsită în mediul nordic,
al triburilor germanice...
Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 49
Din punct de vedere cronologic, tipul în cauză, în care ...
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)
of 167

Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)

Published on: Mar 4, 2016
Published in: Education      
Source: www.slideshare.net


Transcripts - Pop h., borangic c. cutite de lupta dacice descoperite in n-v romaniei (studia ubb,2009)

  • 1. Studia Universitatis “Babeş-Bolyai,” Historia Volumul 54, Nr. 1–2, Decembrie 2009 Armament şi armată în Dacia preromană şi romană Articole 1 AUREL RUSTOIU Războinicii celŃi din Transilvania. Modele culturale şi identitare în a doua vârstă a fierului 18 FERECZ IOSIF VASILE, CRISTIAN DIMA Piese de armament dacice descoperite la Ardeu (jud Hunedoara) 35 HOREA POP, CĂTĂLIN BORANGIC CuŃite de luptă dacice descoperite în nord-vestul României 43 CRISTINEL PLANTOS Tipuri de catarame şi elemente de centuri din cetatea şi aşezarea dacică de la Craiva „Piatra Craivii” (jud. Alba) 70 DAN ISAC, MIHAI BĂRBULESCU Noi piese de armură de paradă din Dacia 100 EDUARD NEMETH Armată şi limes în Dacia romană 111 ADRIAN ARDEł Armata romană din Banat în secolul IV d.Chr.
  • 2. Cuprins ii 127 CORIOLAN HORAłIU OPREANU Templul lui Devs Sol Invictus de la Napoca. ContribuŃie la topografia şi istoria oraşului antic DiscuŃii şi recenzii 141 Valeriu Sîrbu. Dan Lucian Vaida (ed.). Funerary Practices of the Bronze and Iron Ages in Central and South-Eastern Europe. Proceedings of the 9th International Colloqium of Funerary Archaeology. BistriŃa, Romania, May 9th-11th, 2008. ALEXANDRA GĂVAN 146 Aurel Rustoiu. Războinici şi societate în aria celtică transilvăneană. Studii pe marginea mormântului cu coif de la Ciumeşti. CĂTĂLIN NICOLAE POPA 148 Vitalie Bârcă. Istorie şi civilizaŃie. SarmaŃii în spaŃiul est-carpatic (sec. I a.Chr. – începutul sec. II p.Chr.). CĂTĂLIN CRISTESCU 155 Mihai Bărbulescu. Mormântul princiar germanic de la Turda. Das germanische Fürstengrab von Turda. CORIOLAN OPREANU 161 Adrian IoniŃă. Aşezarea din secolele XII-XIII de la Bratei OANA TODA
  • 3. Războinicii celŃi din Transilvania. Modele culturale şi identitare în a doua vârstă a fierului Aurel Rustoiu Academia Română Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca Arheologia contemporană a consacrat noŃiunii de identitate o atenŃie sporită în ultimele decenii. Studiul de faŃă analizează diferitele concepte legate de această noŃiune în contextul „orizontului celtic” din Transilvania, mai ales pe baza descoperirilor funerare puse în legătură cu elitele războinice. Identitatea acestora a fost exprimată, atât în cadrul comunităŃii, cât şi în cadrul acestui grup social, prin simboluri şi activităŃi menite a fi interpretate şi recunoscute ca atare de către cei din jur (au fost depuse în morminte arme, piese de echipament militar şi de harnaşament, piese de prestigiu). Analiza acestor manifestări culturale duce la concluzia că, într-o societate mai degrabă statică, războinicul celt din Transilvania a fost un factor de mobilitate socială, economică şi culturală. Termeni-cheie: Transilvania, A Doua Epocă a Fierului, celŃi, arheologia identităŃii, elite războinice. Key-words: Transylvania, Second Iron Age, Celts, archaeology of identity, warlike elites. Arheologii şi, în general, cercetătorii din domeniul ştiinŃelor sociale au acordat în ultimele două – trei decenii o atenŃie sporită noŃiunii de identitate. Aceasta se referă la aspecte ale relaŃiilor stabilite între diferite grupuri umane (etnice, sociale, politice, profesionale, religioase, sexuale etc) care se consideră ele însele şi sunt percepute de alŃii din afara grupului ca fiind distincte din punct de vedere cultural1. Identitatea unui grup este exprimată prin comportamente şi atitudini specifice, prin modalităŃi distincte de a manipula simboluri şi de a transmite în cadrul grupului sau în afara acestuia informaŃii şi imagini de natură să fie recunoscute şi „citite” coerent de către „ceilalŃi”. De aceea, o serie de „fapte” arheologice pot fi interpretate dintr-o altă perspectivă decât cea tradiŃională. În studiul de faŃă va fi abordată problema modului în care războinicii celŃi din Transilvania şi-au 1 Meskell, Preucel 2004: 121-122.
  • 4. Aurel Rustoiu2 modelat o identitate distinctă în cadrul propriului grup social şi faŃă de restul membrilor comunităŃilor. În acest scop, vor fi analizate o serie de date arheologice semnificative care pot fi interpretate în sensul enunŃat. Înainte de a intra în miezul subiectului propriu-zis, trebuie precizat că din punct de vedere cronologic, spaŃiul temporal abordat acoperă aşa numitul „orizont celtic” din Transilvania. Primele grupuri celtice au înaintat din Transdanubia spre răsărit, în partea nordică a marii câmpii maghiare şi până în zona Tisei superioare. De acolo s-au îndreptat spre sud de-a lungul CarpaŃilor apuseni, ulterior pătrunzând şi în Transilvania. Această înaintare este documentată de o serie de necropole eşalonate de-a lungul rutei men- Ńionate (fig. 1). Unele dintre acestea îşi încep existenŃa la sfârşitul La Tène B1 şi începutul subfazei La Tène B2. Alte necropole evoluează numai din La Tène B2, ceea ce sugerează faptul că înaintarea s-a făcut lent, în etape diferite, pe parcursul celei de a doua jumătăŃi a sec. IV a. Chr. şi până la începutul veacului următor. Grupurile celtice au interacŃionat cu cele locale întâlnite în zonele colonizate (populaŃii care evoluau în regiunile respective de la sfârşitul primei vârste a fierului), aceste interacŃiuni manifestându-se însă în mod diferit de la o zonă la alta. De aici au rezultat unele comunităŃi noi, cu o identitate specifică, diferite de cele din zonele de origine ale coloniştilor, dar care au păstrat un aspect general caracteristic culturii La Tène2. În cadrul noilor comunităŃi rezultate în urma colonizării, la fel ca în alte cazuri, războinicii au jucat un rol important ca factor de coeziune şi de decizie. PoziŃia pe care au ocupat-o în societate a determinat construirea unei identităŃi proprii. Această identitate este reflectată în modul în care s-au manifestat, printre altele, funerar. Pe de o parte, este vorba de apartenenŃa la o anumită elită definită şi acceptată ca atare de ceilalŃi membri ai clasei războinicilor (din aceeaşi comunitate sau din alta exterioară), iar pe de altă parte de o imagine creată pentru a impune o astfel de percepŃie restului indivizilor din comunitate care aveau un statut diferit (specialişti ai sacrului, agricultori, artizani, clienŃi de rang „inferior”, femei etc.). Identitatea război- nicilor era exprimată printr-o serie de „reprezentări” de rang (însemne exterioare), adevărate embleme ale poziŃiei lor sociale în funcŃie de care aceştia erau recunoscuŃi atât în interiorul, cât şi în afara comunităŃilor din care făceau parte3. Însemnele exterioare ale apartenenŃei la elita războinică le-au constituit în primul rând armele. Depunerea acestora în morminte nu reflectă doar anumite concepŃii privind viaŃa de apoi. Înmormântările 2 Vezi pe larg Rustoiu 2008: 65-90. 3 Davis 1985: 149-150, 173, nota 1.
  • 5. Războinicii celŃi din Transilvania 3 constituiau evenimente sociale prin care urmaşii reiterau statutul familiei sau al grupului şi „informau” comunitatea asupra poziŃiei pe care o moşteneau în virtutea legăturilor tradiŃionale de rudenie. De asemenea, modul de constituire al inventarelor funerare reprezenta o adevărată strategie prin care cei vii asigurau păstrarea memoriei celor morŃi şi, în acelaşi timp, perpetuarea unor elemente care le defineau identitatea4. S-a constatat faptul că încă de la debutul primelor necropole celtice din Transilvania, unii defuncŃi erau îngropaŃi cu o panoplie de arme completă: spadă, vârf (vârfuri) de lance sau suliŃă, scut5. În alte cazuri, au fost descoperite doar vârfuri de lance, însoŃite uneori de scut6, ceea ce ar putea indica o anumită ierarhizare în cadrul grupului de războinici sau o specializare în cadrul procedeelor militare. Pe de altă parte însă, într-o serie de situaŃii se poate presupune operarea unor selecŃii în modul de constituire al inventarelor funerare. Aşa este cazul cu mormântul de incineraŃie nr. 158 de la Pişcolt. Alături de un vârf de suliŃă se afla agăŃătoarea unei teci de spadă7, aceasta din urmă însă nefiind depusă în groapa sepulcrală. Prin urmare, atitudinea faŃă de piesele de armament ca însemne de statut era diferită de la un individ la altul şi probabil de la o comunitate la alta. Este semnificativ în acest context că în necropola de la Pişcolt panopliile complete de arme sunt prezente încă din orizonturile timpurii, în timp ce la Fântânele – Dealul Popii ele se generalizează în special în faza târzie a cimitirului (La Tène C1). În acelaşi sens este de menŃionat faptul că într-o altă necropolă de la Fântânele (situată în punctul „La GâŃa” şi aflată la câŃiva kilometri de „Dealul Popii”) mormintele cu depuneri de arme cuprinzând întregul spectru de piese sunt documentate deja din La Tène-ul timpuriu8. Printre cele mai semnificative arme, din punct de vedere simbolic, caracteristice elitei războinice în vremea la care ne referim, au fost spadele. Nu este întâmplător faptul că într-un număr mare de situaŃii ele au fost îndoite (distruse ritual) în momentul depunerii lor în morminte. Unii cercetători au considerat că astfel de atitudini au avut raŃiuni practice, dictate de necesitatea depunerii pieselor respective în gropile unor morminte de incineraŃie care aveau un diametru mai mic decât lungimea spadelor9. Însă o privire generală asupra complexelor funerare de 4 Williams 2003: 10; Wells 2007: 472-474. 5 Vezi de exemplu mormântul nr. 36 din primul orizont al necropolei de la Pişcolt: Németi 1988: 54, fig. 4. 6 Mormintele nr. 142, 188 etc. de la Pişcolt: Németi 1988; idem 1989. 7 Németi 1992: 97, fig. 28/4,8. 8 Vaida 2003: 13; idem 2006: 302. 9 Vezi discuŃia la Rapin 1993.
  • 6. Aurel Rustoiu4 incineraŃie ilustrează faptul că gropile sepulcrale erau în general ovale sau rectangulare, cu dimensiuni suficient de mari pentru a permite depunerea unei spade fără ca lama acesteia să fie îndoită. De asemenea, s-a constatat că ritualul respectiv a fost aplicat şi în cazul unor morminte de inhumaŃie. Prin urmare, explicaŃia trebuie căutată în altă parte. Spada, ca armă simbolică şi însoŃitoare a războinicului era investită cu puteri magice şi constituia prelungirea braŃului acestuia în luptă. Uneori arma însăşi era percepută ca având un „suflet” propriu. Este suficient în acest sens să amintesc celebra spadă Excalibur a legendarului rege Arthur10. În mediul celtic sunt docu- mentate numeroase spade decorate cu motive specifice artei La Tène, unele dintre aceste ornamente simbolice fiind caracteristice în special anumitor regiuni, de unde şi denumirile atribuite de către istoricii de artă diverselor „curente” stilistice (spre exemplu „stilul săbiilor ungare”11 etc.). În alte situaŃii, unele elemente ornamentale, cum este cazul perechilor de dragoni (sau lirei zoomorfe), au cunoscut o răspândire europeană largă, ceea ce a determinat avansarea ipotezei că simbolurile respective au reprezentat „insigne” ale unei confrerii de războinici întinse de la un capăt la altul al Europei temperate12. Toate aceste ornamente simbolice ilustrează încă o dată importanŃa pe care o aveau spadele în ansamblul panopliei. Investită cu astfel de puteri magice, uneori spada depusă în mormând era distrusă ritual prin îndoire, adică era „ucis” spiritul ei odată cu cel care a folosit-o. În alte situaŃii însă spadele au cunoscut o utilizare îndelungată şi au fost transmise urmaşilor odată cu puterile magice şi simbolice cu care armele respective erau investite. Necropola de la Pişcolt a furnizat, încă o dată, un exemplu fascinant în acest sens. În mormântul nr. 40, de incineraŃie în urnă, încadrat în cel de-al treilea orizont al cimitirului (La Tène B2b) a fost descoperită o spadă având aplicat pe teacă un ornament ajurat (fig. 2). Piesa în discuŃie era însoŃită de un scut cu umbo bivalv, o brăŃară şi un inel, ambele de fier, o fibulă de bronz şi patru vase ceramice lucrate la roată, dintre care un castron şi o strachină au constituit urna şi capacul, un vas de tip situla reprezenta ofran- da ceramică, iar un vas mare bitronconic ornamentat prin ştampilare şi incizie a fost depus fragmentar după spargerea sa în altă parte, în timpul ritualului înmormântării13. Cu ocazia marii expoziŃii de la VeneŃia din 1991 consacrate civilizaŃiei celtice, spada respectivă a fost restaurată de A. Rapin 10 Wells 2007: 470-471. 11 Szabó, Petres 1992. 12 Kruta 2000: 246. 13 Németi 1992: 62-65, fig. 3-4.
  • 7. Războinicii celŃi din Transilvania 5 pentru a fi expusă14. Procesul de restaurare a permis identificarea a trei etape succesive de ornamentare a tecii, fără legătură una cu alta (fig. 3). În prima etapă a fost realizat un decor tipic „stilului săbiilor ungare”. În a doua etapă, în partea superioară a tecii au fost incizaŃi doi dragoni afrontaŃi. În sfârşit, în cea de a treia etapă, a fost aplicat un ornament ajurat longitudinal. Aceste ornamente succesive demonstrează o utilizare îndelungată a armei în discuŃie, iar cei care au republicat piesa consideră că ea a aparŃinut unui războinic suficient de vârstnic pentru a fi participat la marea expediŃie din Balcani, iar apoi pentru a se fi întors în bazinul carpatic. Dar, potrivit lui A. Rapin, vârsta înaintată a posesorului nu a fost singura cauză a modificărilor ornamentale. Ele s-au datorat probabil nevoii de a reînnoi, de mai multe ori, eficacitatea magică a imaginilor de pe teaca spadei15. În ceea ce mă priveşte, consider că nu ar fi exclus ca ornamentarea succesivă a tecii spadei descoperite la Pişcolt să ilustreze transmiterea piesei respective de la un războinic la altul (poate în generaŃii succesive, poate în aceeaşi generaŃie), fiecare dorind realizarea unui alt decor simbolic în funcŃie de propriile percepŃii şi principii ideologice. Indiferent însă de interpretare, este cât se poate de clar că spada în discuŃie a sfârşit în cele din urmă prin a fi îngropată alături de ultimul ei posesor, dar anterior a cunoscut o utilizare îndelungată şi a avut o valoare simbolică ridicată pentru războinicul sau războinicii care au utilizat-o. Spadele şi, în general, armele, nu au constituit însă doar apanajul unor războinici. Caesar (BG VI, 18) preciza că celŃii din Gallia „...nu îngăduie copiilor să apară în faŃa lor în public dacă nu au ajuns la vârsta la care sunt apŃi să poarte armele; socotesc ruşinos faptul ca un băiat care mai e încă copil să se arate în public în prezenŃa tatălui său” (traducere J. Vilan Unguru). În acelaşi sens, Tacitus (Germania XIII, 1), referindu-se la germani relatează că aceştia „...nu pun la cale nici o treabă, nici de-a obştii, nici de-a lor, decât numai înarmaŃi. Dar a lua armele nu are nimeni obiceiul mai înainte ca obştea să-l fi găsit bun. Atunci, chiar în adunare, ori cineva dintre căpetenii, ori părintele său, ori rudele îl împodobesc pe tânăr cu scut şi lance: aceasta este la dânşii îmbrăcarea togei, aceasta cinstea cea dintâi a tinereŃii.” (traducere T. A. Naum). Prin urmare armele constituiau şi însemne ale apartenenŃei la o comunitate, cu toate drepturile şi obligaŃiile care decurgeau din această situaŃie. De aceea, nu este surprinzător faptul că armele apar uneori în 14 I Celti: 719, cat. 242. 15 Rapin, Szabó, Vitali 1992: 40-52.
  • 8. Aurel Rustoiu6 complexe funerare în care nu au fost înmormântaŃi în mod necesar membri ai clasei războinicilor. Astfel, J. Henning, analizând mormintele de metalur- gi descoperite la nord de Alpi, din mediul celtic şi din cel germanic, din perioada pre-romană până în epoca merovingiană, constata faptul că în foarte multe cazuri, alături de instrumentarul specific activităŃilor artizanale, erau depuse şi panoplii, mai mult sau mai puŃin complete, de arme. Prezen- Ńa acestora în mormintele de meşteri indică apartenenŃa indivizilor respec- tivi la comunităŃile din care făceau parte în calitate de „cetăŃeni” şi ilustrea- ză, în funcŃie de categoriile de arme aflate în inventare, un anumit statut şi prestigiu pe care îl deŃineau. În alte situaŃii, mormintele de artizani nu conŃineau nici un fel de arme, ceea ce sugerează fie un rang inferior în societate16, fie faptul că defuncŃii respectivi nu făceau parte din comunitatea respectivă. Printre însemnele de rang ale războinicilor, în general, şi ale şefilor militari, în special, se numără coifurile. Acoperămintele de cap ca simboluri ale autorităŃii, fie religioase, fie laice, se întâlnesc frecvent din preistorie până în epoca modernă în diverse societăŃi. Este suficient să amintesc pileus-ul aristocraŃiei militare şi sacerdotale dacice sau coroanele regilor din Europa medievală sau modernă. Aspectul şi natura acestor piese care se purtau pe cap diferă de la o cultură la alta în funcŃie de criterii estetice sau înŃelesuri particulare pe care le au diverse obiecte într-o societate sau alta, dar ideea de a „ornamenta” capul liderilor este aceeaşi17. În ciuda utilităŃii practice a coifurilor (care aveau rolul de a proteja capul luptătorilor în luptă), acestea 16 Henning 1991. 17Uneori pentru acoperirea capului în scopul evidenŃierii rangului înalt al diverselor „personaje” se recurge la cele mai surprinzătoare soluŃii. Astfel, la Ilijak (tumulul III/mormântul 9) şi Čitluci (tumulul I/mormântul 5), pe platoul Glasinać de pe teritoriul de astăzi al Serbiei, au fost descoperite morminte aristocratice de inhumaŃie din prima vârstă a fierului (datate la sfârşitul sec. VIII, respectiv a doua jumătate a sec. VI a. Chr.), în care defuncŃii au fost îngropaŃi cu câte un vas de bronz grecesc pe cap. S. Babić observa că rarele produse de lux obŃinute în urma schimburilor cu vecinii din sud au fost utilizate ca simboluri de prestigiu de către aristocraŃia primei vârste a fierului din zona centrală a Balcanilor. În cazul celor două exemple menŃionate, fie că nu a fost sesizată utilitatea reală a obiectelor respective, fie că ea nu era importantă pentru noii proprietari, vasele de bronz fiind plasate în acele morminte „princiare” ca acoperăminte de cap ceremoniale (la urma urmei, aşezate pe cap la fel ca şi coifurile). În acelaşi sens, este de asemenea semnificativ că în mormântul de la Čitluci vasul de bronz aşezat pe capul defunctului a fost produs cu mai bine de un secol înainte, ceea ce înseamnă că astfel de însemne de prestigiu se transmiteau de la o generaŃie la alta în cadrul aceleişi familii şi că autoritatea în cadrul comunităŃii era ereditară. Vezi pe larg Babić 2001.
  • 9. Războinicii celŃi din Transilvania 7 aveau şi rol simbolic (dacă nu cumva acesta a fost chiar rolul primordial). Este semnificativ că din toate complexele funerare din Transilvania cunos- cute pînă în prezent, de-a lungul întregului orizont cronologic celtic, au fost recuperate puŃine astfel de piese18, ceea ce sugerează că doar unii dintre războinici, probabil şefii militari, le utilizau. De asemenea, ornamentarea calotei coifului de la Ciumeşti cu o pasăre de pradă cu aripi mobile i-a conferit acestuia o valoare simbolică deosebită. De aceea, trebuie să ne gândim că posesorul coifului respectiv trebuie să fi fost un personaj care ieşea în evidenŃă prin prestigiu, atât în cadrul comunităŃii din care făcea parte, cât şi în rândul clasei războinicilor. Iar atributele şi prerogativele sale de conducător erau subliniate şi prin semne exterioare, cum este cazul coifului ornamentat cu pasărea de pradă. PoziŃia socială sau profesională deosebită a unei minorităŃi (război- nici, magicieni, artizani etc.) faŃă de majoritatea membrilor comunităŃii a fost exprimată şi prin gesturi rituale care mai pot fi sesizate astăzi pe cale arheologică. Aceste gesturi aveau uneori sens pentru grupuri mai numeroa- se, ele fiind reîntâlnite pe spaŃii mai largi. Spre exemplu, artizanilor li se depuneau în morminte unelte specifice (fie întregul instrumentar al ocupaŃiilor lor, fie doar elemente ale acestora). Alteori gesturile simbolice şi rituale erau percepute doar de membrii comunităŃii din care făcea parte defunctul. Aşa se întâmplă, spre exemplu, cu o „vrăjitoare” înmormântată în necropola de la Remetea Mare. Este vorba de un mormânt de incineraŃie în urnă în care a fost depusă, alături de oasele calcinate, o întreagă „trusă magică”19. Gesturi rituale şi simbolice specifice pot fi identificate şi în cazul înmormântării unor războinici. Ele au uneori un caracter particular, singular, atît în ansamblul unei necropole, cât şi pe spaŃii largi, ceea ce indică faptul că există situaŃii în care tratarea defuncŃilor a depins într-o anumită măsură de comportamente individuale. Mai precis, a fost determinată de felul în care un individ s-a autodefinit în cadrul unui grup, prin atitudini şi aspiraŃii proprii, şi de felul cum a fost apoi perceput acesta de familie şi de restul comunităŃii. Un exemplu în acest sens îl constituie un mormânt de războinic din necropola de la Fântânele-Dealul Popii, datat în La Tène C1 (mormântul nr. 49/1971), în cadrul căruia a fost depusă, alături 18 Este vorba de coifurile de la HaŃeg şi „Silivaş” datate în La Tène B2 şi de cele de la Ciumeşti, Apahida şi Orosfaia, datate în La Tène B2b-C1 (vezi bibliografia la Rustoiu 2008: 21-25). Coiful de la Ocna Sibiului nu aparŃine orizontului celtic, iar despre cel de la Săvârşin nu există nici un fel de informaŃii tipologice sau cronologice. 19 MedeleŃ ms.
  • 10. Aurel Rustoiu8 de armele specifice, o roată de car20. Valoarea simbolică a acestui gest este evidentă21. Unul dintre complexele funerare în măsură să argumenteze situaŃii particulare ale mecanismelor de construire a unei identităŃi războinice este reprezentat de celebrul mormânt cu coif de la Ciumeşti22. Acesta avea în inventar, printre altele, o serie de piese de armament şi echipament militar semnificative: vârf de suliŃă, coif, cămaşă de zale, cnemide greceşti (fig. 4). Acest inventar funerar indică apartenenŃa defunctului la o elită războinică având semne exterioare de recunoaştere bine definite. Cămaşa de zale şi coiful ornamentat cu pasărea de pradă au constituit elemente care îl deosebeau atât de ansamblul războinicilor din comunitate, cât şi de cei de pe o arie mai vastă. Celelalte morminte din necropola de la Ciumeşti (nr. 9 şi 12) cu armament în inventare23 se înscriu, ca aspect, în registrul general al complexelor de acest fel din bazinul carpatic. De aceea, aşa cum remarcam în alte ocazii24, piesele de echipament ale personajului în discuŃie pot fi considerate însemne ale unui şef militar cu o autoritate care se întindea pe o zonă mai largă. Mai mult decât atât, personajul nostru a fost un mercenar angajat în acŃiuni miltare în sudul elenistic. În virtutea prestigiului pe care îl dobândise, foarte probabil a organizat o trupă de mercenari care a evoluat pe teatrele de operaŃiuni din bazinul est-mediteraneean, la distanŃe mari de zonele de baştină. Acest războinic a fost înzestrat însă şi cu o pereche de cnemide realizate de un meşter grec într-un atelier de pe malurile Mediteranei. Piesele respective constituie până acum unicate nu numai în bazinul carpatic, ci şi în întreaga regiune a Europei temperate. Pentru membrii comunităŃii de la Ciumeşti, ca şi pentru alŃii din regiune, ele trebuie să fi arătat „exotic”, iar semnificaŃia lor să le fi rămas de neînŃeles. N. Roymans sesiza faptul că indivizii aparŃin majorităŃii în funcŃie de circumstanŃe, iar identitatea pe care o persoană şi-o asumă şi prin care este percepută de „ceilalŃi” constituie o „construcŃie situaŃională”25. În timpul peregrinărilor în bazinul est-mediteraneean şi cu ocazia acŃiunilor intreprinse pe teatrele de 20 Rustoiu 2008: 95-97, fig. 46. 21 Este vorba, fără îndoială, de practicarea unui ritual pars pro toto, cu valoare simbolică precisă mai ales pentru membrii comunităŃii care au participat la înmormântare. În legătură cu simbolistica roŃii la celŃi vezi Green 1997: 225-226, s.v. wheel/Wheel god; Pauli 1975: 118. 22 Vezi pe larg Rustoiu 2006 şi 2008 cu toată bibliografia anterioară. 23 Zirra 1967. 24 Vezi nota 21. 25 Vezi supra Roymans 2004: 2.
  • 11. Războinicii celŃi din Transilvania 9 operaŃiuni din regiunea respectivă, războinicul de la Ciumeşti, în calitatea sa de comandant al trupei pe care o conducea, trebuie să se fi comparat cu ofiŃerii greci alături de care a luptat. Pentru a fi perceput ca egal al acestor ofiŃeri greci (poate mercenari la rândul lor în slujba aceluiaşi stăpân), el a adoptat semne exterioare ale funcŃiei sale de şef militar de natură să fie „citite” şi recunoscute ca atare de partenerii săi greci. Este posibil ca întors acasă, în vechea sa patrie, cnemidele respective să fi avut un alt înŃeles pentru membrii comunităŃii din care făcea parte, în ciuda faptului că, foarte probabil, povestirile despre zările îndepărtate pe unde au călătorit războincii respectivi să fi fost depănate de nenumărate ori în adunările obştii sau în particular. Tocmai datorită povestirilor despre fapte şi locuri aflate la distanŃe de neînchipuit în mentalul unei lumi rurale, pentru care geografia cunoscută se limita la teritoriul limitrof comunităŃii, cnemidele trebuie să fi constituit piese de echipament ieşite din comun. La moartea şefului celt de la Ciumeşti, ele au fost depuse în mormânt, la fel ca restul echipamentului militar, dar cu o semnificaŃie rituală şi simbolică ce avea sens doar pentru membrii comunităŃii de la Ciumeşti care, ne putem gândi, aflaseră ce reprezintă ele. Prin urmare, la fel ca în cazul mormântului de la Fântânele în care a fost depusă o roată de car, tratamentul ritual aplicat la înmormântarea războinicului de la Ciumeşti a avut un caracter particular, care nu se mai întâlneşte în alte cazuri. În ciuda faptului că civilizaŃia celei de a doua vârste a fierului, în perioada sa timpurie şi mijlocie, a avut un aspect rural şi, de aceea mai degrabă „imobil” (cu excepŃia perioadelor în care mari mase de oameni se puneau în mişcare pentru a coloniza noi teritorii), au existat o serie de factori de mobilitate care au asigurat circulaŃia ideilor, a bunurilor etc. Războinicii au constituit unul dintre aceşti factori. Iar mobilitatea lor a fost la rândul ei asigurată de prestigiul şi de identitatea pe care şi-au construit-o şi pe care şi- au asumat-o. În sfârşit, impunerea unor forme culturale în cadrul comunităŃilor din care proveneau a fost posibilă şi prin acceptarea de către membrii comunităŃilor a acestei identităŃi particulare. Celtic Warriors from Transylvania. Cultural and Identity Models During the Second Iron Age - Abstract - Archaeologists, and generally the specialists in social sciences, have increasingly focused during the last two or three decades on the notion of identity. Their studies investigated aspects concerning the relationships (ethnic, social, political, professional, religious, sexual etc) established
  • 12. Aurel Rustoiu10 between different human groups, who are considering themselves and are perceived by others from outside these groups as culturally distinct. The identity of a group is expressed through distinct modalities of manipulating symbols and transmitting, either within the group or outside it, information and images which can be recognised and coherently “read” by “others”. Thus, a series of archaeological “events” may be interpreted from another perspective, different from the traditional one. The present study will analyse the way in which the Celtic warriors from Transylvania constructed their identity within their own social group and in relationship with the rest of their community. Therefore, a series of significant archaeological evidence, which may be interpreted in this way, will be investigated. First Celtic groups moved from Transdanubia to the east, in the northern part of the Great Hungarian Plain and up to the upper Tisza River. From these areas they moved again to the south, alongside the Western Carpathians, later also entering in Transylvania. This advance is proven by a series of cemeteries placed alongside the mentioned route (fig. 1). Within the communities created after the colonisation, as in other cases, the warriors played a major role as factors of cohesion and decision. Their social status determined the construction of a well-defined identity. Amongst other aspects, this is also reflected in the funerary domain. The external signs of an individual who belonged to the warlike elite consisted in the first instance of weapons. Their presence in graves reflects more than certain beliefs concerning the afterlife. The funerary ceremonies were social events through which the mourners used to also reiterate the status of the family or of the social group and to “inform” the community about the social status which was inherited due to the traditional kin connections. At the same time, the way in which funerary inventories were composed represents a true “strategy” through which the living maintained the memory of the deceased, but also contributes to the perpetuation of certain elements which defined their identity. Thus, some general aspects concerning the way in which the panoplies of weapons were constituted, as well as the way in which these were placed in graves, are discussed; the meaning of certain weapons (ritually bent swords, decorated swords, sword as status symbol etc) and the presence of other military equipment (helmets) in particular archaeological contexts (grave no. 40 from the cemetery at Pişcolt, which contained a sword having three different and successive decorations – fig. 2-3; the helmet decorated with a bird of prey, discovered at Ciumeşti) are also taken into consideration. The analysis also include some particular ritual and symbolic actions: the placement of the wheel of a cart into a grave belonging to a warrior from the cemetery at
  • 13. Războinicii celŃi din Transilvania 11 Fântânele – Dealul Popii and the inventory of the grave with helmet from Ciumeşti, which also contains a pair of Greek greaves (fig. 4). In the end, it has to be observed that although the civilization of the Second Iron Age had a rural and, as a consequence, rather “static” character during the early and middle periods (excepting the moments in which large groups of people migrated to colonise new territories), a series of factors of mobility also existed, supporting the circulation of ideas, commodities etc. The warriors were one of these factors and their mobility was also facilitated by their status and by their constructed and assumed identity. At the same time, the imposition of certain cultural forms within their communities was also possible due to the accepting of this particular identity by other members of these communities. Abrevieri bibliografice Babić 2001: S. Babić, “Headgear of the Early Iron Age tribal chieftains. Social and symbolic aspects”, Sbornik Narodnog Muzeija, XVII-1 (Beograd, 2001): 83-93. Davis 1985: D. D. Davis, “Hereditary emblems: material culture in the context of social change”, Journal of Anthropological Archaeology, 4 (1985): 149-176. Green 1987: M. J. Green, Dictionary of Celtic Myth and Legend (London, 1997). Henning 1991: J. Henning, „Schmiedegräber nördlich der Alpen. Germanisches Handwerk zwischen keltischer Tradition und römischem Einfluss”, Saalburg Jahrbuch, 46 (1991): 65-82. I Celti: I Celti, (Milano, 1991). Kruta 2000: V. Kruta, Les Celtes. Histoire et dictionaire. Des origines à la romanisation et aux christianisme (Paris, 2000). MedeleŃ ms: F. MedeleŃ, Necropola La Tène de la Remetea Mare (jud. Timiş), manuscris.
  • 14. Aurel Rustoiu12 Meskel, Preucel 2004: L. Meskell, R. W. Preucel, “Identities”, în A Companion to Social Archaeology (L. Meskell, R. W. Preucel eds.) (Oxford, 2004): 121-141. Németi 1975: I. Németi, „Weitere Angaben über die keltischen Gräberfelder von Ciumeşti und Sanislău (Kreis Satu Mare)”, Dacia (N. S.), 19 (1975): 243-248. Németi 1988: I. Németi, „Necropola Latène de la Pişcolt, jud. Satu Mare. I”, Thraco-Dacica, 9 (1988): 49-74. Németi 1989: I. Németi, „Necropola Latène de la Pişcolt, jud. Satu Mare. II”, Thraco-Dacica, 10 (1989): 75-114. Németi 1992: I. Németi, „Necropola Latène de la Pişcolt, jud. Satu Mare. III”, Thraco-Dacica, 13 (1992): 59-112. Pauli 1975: L. Pauli, Keltischer Volksglaube (München, 1975). Rapin 1993: A. Rapin, „Destructions et mutilations des armes dans les necropoles et les sanctuaires au Second Age du Fèr: Réflexions sur les rituels et leur description”, Revue archéol. Ouest, Suppl. 6 (1993): 291-298. Rapin, Szabó, Vitali 1992: A. Rapin, M. Szabó, D.Vitali, „Monte Bibele, Litér, Rezi, Piscolt. Contribution à l’origine du style des épées hongroises”, Comunicationes Archaeologicae Hungariae (1992): 23-54. Roymans 2004: N. Roymans, Ethnic Identity and Imperial Power. The Batavians in the Early Roman Empire (Amsterdam, 2004). Rustoiu 2006: A. Rustoiu, “A Journey to Mediterranean. Peregrinations of a Celtic Warrior from Transylvania”, Studia Universitatis „Babeş- Bolyai”. Historia, 51, 1 (2006), Special Issue: Focusing on Iron Age Élites: 42-85. Rustoiu 2008: A. Rustoiu, Războinici şi societate în aria celtică transilvăneană. Studii pe marginea mormântului cu coif de la Ciumeşti (Cluj-Napoca, 2008).
  • 15. Războinicii celŃi din Transilvania 13 Rusu 1969: M. Rusu, „Das keltische Fürstengrab von Ciumeşti in Rumänien”, BerichtRGK, 50 (1969): 267-300. Szabó, Petres 1992: M. Szabó, E. F. Petres, Decorated weapons of the La Tène Iron Age in the Carpathian Basin (Budapest, 1992). Vaida 2003: L. Vaida, „Cimitirul celtic de la Fântânele (punctul – La GâŃa). Informare privind cercetările arheologice”, Arhiva Someşană, s. III, 2 (2003): 11-17. Vaida 2006: D. L. Vaida, “Celtic finds in North-East Transylvania (IVth – IInd Centuries B.C.)”, în Thracians and Celts. Proceedings of the International Colloquium from BistriŃa, 18-20 May 2006 (V. Sîrbu, D. L. Vaida eds.) (Cluj-Napoca, 2006): 295-322. Wells 2007: P. S. Wells, “Weapons, ritual and communication in Late Iron Age Northern Europe”, în The Later Iron Age in Britain and Beyond (C. Haselgrove, T. Moore eds.) (Oxford, 2007): 468-477. Williams 2003: H. Williams, “Introduction. The Archaeology of Death, Memory and Material Culture”, în Archaeologies of Remembrance. Death and Memory in Past Societies (H. Williams ed.) (New York- Boston-Dordrecht-London-Moscow, 2003): 1-24. Zirra 1967: V. Zirra, Un cimitir celtic în nord-vestul României (Baia Mare, 1967).
  • 16. Aurel Rustoiu14 Fig. 1: Necropole care îşi încep existenŃa în LT B1/B2 (cercuri albe) sau în LT B2 (puncte negre) şi direcŃiile de înaintare ale grupurilor celtice spre partea de răsărit a bazinului Carpatic. Cemeteries beginning in the LT B1/B2 (white circles), or in the LT B2 (black dots), and the Celtic advance towards eastern Carpathian Basin.
  • 17. Războinicii celŃi din Transilvania 15 Fig. 2: Inventarul mormântului nr. 40 de la Pişcolt (după Németi 1975). The inventory of the grave no. 40 from Pişcolt (after Németi 1975).
  • 18. Aurel Rustoiu16 Fig. 3: Cele trei faze succesive de ornamentare a tecii spadei din mormântul nr. 40 de la Pişcolt (după Rapin, Szabó, Vitali 1992). The inventory of the grave no. 40 from Pişcolt (after Németi 1975).
  • 19. Războinicii celŃi din Transilvania 17 Fig. 4: Inventarul parŃial al mormântului cu coif de la Ciumeşti (după Rusu 1969). Partial inventory of the grave with helmet from Ciumeşti (after Rusu 1969).
  • 20. Piese de armament dacice descoperite la Ardeu (jud Hunedoara) Ferencz Iosif Vasile Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva Cristian Dima Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Studierea echipamentului militar dacic oferă noi indicii cu privire la imaginea războinicilor daci şi la statutul lor în societatea respectivă. Lucrarea prezintă câteva piese de armament (un umbo de scut, o teacă de pumnal curb, un mâner de pumnal, un vârf de lance şi două călcâie de lance) descoperite în cetatea dacică de la Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara. Deşi puŃine la număr şi cu diferite contexte de descoperire, artefactele prezentate se numără printre principalele componente ale panopliei unui războinic dac. Termeni-cheie: Dacia preromană, MunŃii Apuseni, armament dacic, elite războinice. Key-words: Pre-roman Dacia, Apuseni Mountains, Dacian armament, warlike elites. A. Amplasarea sitului Satul Ardeu este amplasat în sud-vestul Transilvaniei (Fig. 1/3), pe malul Văii Ardeului (Fig. 1/2), unul dintre cursurile de apă care formează Bazinul Văii Geoagiului – afluent de dreapta al Mureşului. Zona este încadrată geografic în MunŃii Metaliferi,1 iar din punct de vedere administrativ aparŃine comunei Balşa. Dealul „CetăŃuie” este amplasat pe marginea drumului judeŃean DJ 705, fiind un pinten calcaros, desprins parcă din „Dealul Cornet” („Pleşa Mare”) - una dintre cele mai importante înălŃimi din zonă. La nord şi vest, „CetăŃuia” este despărŃită de acesta de Valea Ardeului, care a dăltuit chei spectaculoase, cu pereŃi abrupŃi. PoziŃia îi este favorizată de amplasarea pe drumul cel mai scurt între zona capitalei Regatului Dac şi arealul bogat în 1 Geografia 1987: 474-478; Badea şi colab. 2006: 49-51, 54-58; Pop 2006: 190-192.
  • 21. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 19 minereuri aurifere din MunŃii Apuseni (Fig. 1/1). Culmea dealului şi terasele sale, până pe malul Văii Ardeului a fost locuit pe parcursul mai multor perioade istorice,2 însă în epoca Regatului Dac a cunoscut cea mai mare dezvoltare. B. Descoperirile Piesele pe care le prezentăm astăzi provin atât din descoperiri fortuite, cât şi din cercetări sistematice sau cu caracter de salvare. Ele au fost scoase la lumină pe parcursul unui interval de timp care depăşeşte trei decenii şi ilustrează o mare varietate tipologică de obiecte. Pe baza informaŃiilor pe care le cunoaştem în prezent primele piese aparŃinând categoriei armelor au fost descoperite în contextul lucrărilor premergătoare începerii exploatării industriale a pietrei, în cariera de la Ardeu. Datele culese de noi din mai multe surse (registre de inventar şi discuŃia cu unul dintre cei care au donat piesele ne fac să credem că este foarte probabil ca în acel moment a fost descoperit un depozit de obiecte din metal, care a fost împărŃit între descoperitori.3 Unele dintre obiecte nu au putut să fie identificate în depozitul muzeului devean, aflat de mai mult de un deceniu într-un proces de reorganizare, care a presupus mutarea în repetate rânduri a pieselor arheologice.4 Anumite piese descoperite cu acel prilej au fost publicate, de diferiŃi autori, în diverse contexte bibliografice,5 însă posibilitatea ca toate acele piese să fi făcut parte dintr-un lot unitar, nu a fost luată în considerare de nici unul dintre ei. În anul 1973, Larisa Nemoianu, pe atunci arheolog la Muzeul NaŃional de Istorie a României a întreprins un sondaj, la Ardeu.6 UnităŃile 2 Prezentarea descoperirilor din campanile de cercetări din 2001-2004 la: Pescaru şi colab. 2002: 41-43; Ferencz şi colab 2003: 40-42; Ferencz şi colab. 2004: 43-45; Ferencz şi colab. 2005: p. 56-57. 3 Ferencz 2008. 4 Imaginea călcâiului de lance pe care o prezentăm, este un desen aflat de noi, în muzeu, alături de alte desene ilustrând piese metalice, într-un plic pe care era inscripŃionat ,,Desene Piese Ardeu”. Imaginea celor mai multe dintre ele corespunde descrierii din Registrul Inventar al muzeului. Din acest motiv, am considerat că probabilitatea ca desenele să reprezinte tocmai acele obiecte. Neavând posiblitatea să vedem acele piese, descrierea s-a făcut după desen. În privinŃa dimensiunilor, Ńinând cont că desenele nu au indicată nici o scară, am preferat să nu facem speculaŃii în legătură cu ele. 5 Mărghitan 1976: 17-18, fig 2; Rustoiu 1996, Fig. 54; Gheorghiu 2005: 168, fig 214. 6 Nemoianu, AndriŃoiu 1975: 181-190.
  • 22. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima20 sale de cercetare au fost amplasate pe culmea dealului „CetăŃuie” şi pe unele terase aflate la poale. Printre materialele identificate cu acel prilej, se numără şi o piesă având aspectul unui călcâi de lance.7 Şi nu în ultimul rând, prin cercetările preventive organizate de către Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane din Deva,8 începând din anul 2001, au fost identificate, deasemenea, câteva obiecte care se încadrează în categoria pe care ne-am propus să o prezentăm în lucrarea de faŃă. Este vorba dspre un vârf de lance, un fragment din piesa centrală a unui scut (umbo), precum şi fragmente ale unui (unor?) pumnal(e), sau de teacă de pumnal. C. Inventarul militar Pentru a putea oferi o imagine cât mai clară asupra materialelor arheologice pe care dorim să le prezentăm, am ales să prezentăm descrierea fiecărei piese în parte sub forma unui catalog. 1. Umbo de scut, MCDR-Deva nr. inv. 40993 (Fig. 2/2). Se păstrează numai un fragment de mici dimensiuni, format din două bucăŃi, care au fost lipite în timpul procesului de restaurare. Aspectul în momentul descoperirii era acela al unei piese trecută prin foc.9 Pe baza elementelor morfologice păstrate şi cu ajutorul analogiilor, am putut determina forma şi să aproximăm dimensiunile piesei. Reconstituit grafic, elementul central de scut avea o „talpă”10 lată de cca 1,5 cm, în care erau practicate orificiile pentru fixare. Acestea probabil că 7 Piesele inedite până în prezent mi-au fost puse la dispozizie de către domnul dr. George Trohani, căruia îi mulŃumesc şi pe această cale. 8 Cercetările la Ardeu s-au desfăşurat pe parcursul a patru campanii, de către un colectiv de specialişti de la muzeul devean, în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia: Pescaru şi colab. 2002: 41-43; Ferencz şi colab 2003: 40-42; Ferencz şi colab. 2004: 43-45; Ferencz şi colab 2005: p. 56-57. 9 A fost descoperit în campania din anul 2001, în secŃiunea denumită SII, trasată la baza dealului CetăŃuie. Unitatea de cercetare a fost trasată cu scopul evaluării potenŃialului sitului în acel sector şi a secŃionat un complex care a furnizat numeroase materiale arheologice. Datorită faptului că investigarea acelui complex nu a fost încheiată, nu ne putem pronunŃa în legătură cu natura sa. Cu toate acestea, în stadiul actual al cercetărilor, caracterul funerar pare să fi fost cel mai probabil. Spre această concluzie ne îndreaptă inventarul precum şi modul de amenajare, cu analogii în cadrul construcŃiilor funerare contemporane, descoperite în sud-vestul Transilvaniei, datând din aceeaşi perioadă. În ceea ce priveşte datarea, asocierea pieselor cu valoare cronologică descoperite în acelaşi context par să indice o dată situată la sfârşitul secolului I î. Chr., sau, eventual, cel mai târziu la începutul primului secol al erei creştine. 10 Numită ,,bordură” de către alŃi autori: Glodariu, Iaroslavschi 1979, p. 130.
  • 23. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 21 erau în număr de patru, ca la toate piesele de acest tip, cunoscute de noi. Diametrul exterior era de cca 11 cm. Pe talpa descrisă se înălŃa piesa propriu-zisă, sub formă de con, având la bază un „umăr” puŃin înclinat. ÎnălŃimea totală era de cca 5,5 sau poate 6 cm. 2. Teacă de pumnal, MCDR-Deva nr. inv 4059911 (Fig 3/3). ConfecŃionată din fier, s-a păstrat numai un fragment provenind de la partea inferioară a piesei. Are forma unui con uşor turtit, terminat printr-un ornament de formă bitronconică. 3. Plăsea de cuŃit, confecŃionată din os (sau corn), se păstrează fragmentar, în colecŃiile MCDR-Deva nr. inv. 4060812 (Fig. 3/2). Bucata a fost prelucrată dintr-un os mare sau din corn, sub forma unei plăcuŃe rotunjită la capăt. Pe fragmentul păstrat se observă preznŃa a trei orificii pentru nit. Două dintre orificii se găsesc în zona rupturii, putându-se observa câte jumătate din fiecare. Este posibil ca tocmai prezeŃa celor două găuri să fi slăbit rezistenŃa materialului şi a determinat ruperea piesei. Pe una dintre feŃe este bogat decorată, prin incizie şi poansonare. Motivele sunt reprezentate de trei grupuri de cercuri concentrice (câte două), având un punct în mijloc. Aceste elemente ornamentale sunt unite prin benzi incizate, reprezentate sub forma unor linii „paralele“ unite de numeroase linii oblice, dând impresia unor haşuri. Cele două margini sunt şi ele ornamentate prin incizii fine. Cea de a doua faŃă, care nu era vizibilă în montura pumnalului este lisă. 4. Vârf de lance, confecŃionat din fier, se păstrează fragmentar, în colecŃiile MCDR-Deva nr. inv. 40950 (Fig. 3/5). Are formă prelungă, de frunză şi o nervură mediană plată.13 Vârful a fost forfecat, iar tăietura părea să fi fost făcută cu puŃin timp în urmă. Lama este pe alocuri îndoită iar tubul de înmănuşare este rupt. 5. Călcâi de lance (Fig. 3/4), MCDR-Deva, nr inv. 23387. A fost vândut muzeului de către cetăŃeanul Părău Nichifor. Are formă conică, prelungă şi se păstrează fragmentar. 6. Călcâi de lance (Fig. 3/1) se păstrează la MNIR, în cutia 157, fără nr. de inventar. ConfecŃionat din fier, de formă conică, mult mai scurt decât 11 Piesa a fost descoperită în aceeaşi secŃiune, SII/2001, ca şi fragmentul de umbo, în dreptul metrului 4, printre pietrele desprinse din profilul estic, la adâncimea de -0,95 m. 12 Descoperită, asemenea fragmentelor de umbo şi de teacă de sica, în SII/2001(metrul 8, -0,40m). 13 Piesa a fost descoperită în timpul campaniei din anul 2002, pe drumul de acces spre carieră.
  • 24. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima22 piesa descrisă anterior. Se păstrează într-o stare de puternică oxidare, nefiind restaurat.14 D. Analogii şi datare Între elementele cu rol defensiv ale echipamentul războinicilor celei de-a doua epoci a fierului, scutul este cel mai răspândit.15 Ele erau confecŃionate din lemn, peste care era fixată piele groasă, însă piesa centrală – umbo, este cea care se păstrează, indicând prezenŃa unui scut. Varietatea pieselor de acest fel descoperite în Dacia nu este mare, Ioan Glodariu şi Eugen Iaroslavschi considerau că toate exemplarele cunoscute pot fi încadrate în două variante ale aceluiaşi tip, indicând, poate, apartenenŃa la scuturi diferite ca formă şi dimensiuni16. O bună analogie pentru exemplarul descoperit la Ardeu o reprezintă umbo-ul descoperit în mormântul 182 al necropolei de la Błonie.17 Dimensiunile se înscriu între limitele obiectelor de acest fel cunoscute de pe teritoriul Daciei, adică un diametru de 10-12 cm.18 Dar cea mai apropiată analogie pentru umbo-ul de la Ardeu pare să fie exemplarul descoperit la Cugir,19 cu rezervele datorate singurului desen publicat până în prezent. Într-un articol în care analizează unele piese de armament descoperite în mediul cultural Przeworsk, cercetătorul polonez Piotr Łuczkiewicz, încadrează exemplarele de umbo de felul celui de la Ardeu în categoria numită de el: „arme balcanice”20 şi în cadrul ei, umbo-urile descoperite în contexte arheologice în sud-estul Europei sunt desemnate ca ,,Balcanische Schildbuckel”,21 în cadrul cărora distinge, asemeni cercetătorilor români, două variante. Umbones de felul celui aflat la Ardeu, descoperite în Dacia intracarpatică au fost încadrate în varianta Błonie,22 caracterizată prin calota de formă conică, cu baza uşor profilată. Intervalul cronologic în care sunt utilizate aceste piese cuprinde perioada Lt C2, Lt D1, 14 A fost descoperit prin cercetările Larisei Nemoianu din anul 1973. Am putut să vedem această piesă, precum şi celelalte obiecte provenind de la Ardeu, prin bunăvoinŃa domnului dr. George Trohani, căruia îi mulŃumim şi pe această cale. 15 Glodariu Iaroslavschi 1979 : 129. 16 Glodariu Iaroslavschi 1979 : 130. 17 Łuczkiewicz 1998: 259, Fig. 8/1. 18 Glodariu, Iaroslavschi 1979: 130. 19 Crişan 1993: 117. 20 Łuczkiewicz 1998: 253-267. 21 Łuczkiewicz 1998: 259. 22 Łuczkiewicz 1998: 259.
  • 25. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 23 ajungând, în cazul unor descoperiri şi în primul secol al erei creştine.23 În ceea ce priveşte datarea celui descoperit la Ardeu, credem că cel mai probabil se poate încadra la sfârşitul secolului I î. Chr., sau, poate, în primii ani ai secolului următor. Cercetătorul polonez remarca faptul că cele mai numeroase piese încadrate în această categorie se grupează pe teritoriul de astăzi al României, precum şi în spaŃiul sloven.24 Pieselor ilustrate de către Piotr Łuczkiewicz li se adaugă alte trei, provenind din sudul Transilvaniei (Fig. 2/1). Privind ansamblul descoperirilor, în acest stadiu al cercetărilor se poate observa că cele mai numeroase exemplare cunoscute provin din spaŃiul intracarpatic. Exemplarele aflate în zone îndepărtate putând fi puse pe seama mobilităŃii unor războinici,25 poate şi ca o consecinŃă a campaniilor vestice ale lui Burebista şi nu în ultimul rând, a contactelor culturale. În privinŃa elementelor componente ale unor lănci care au fost prezentate, menŃionăm că ele se încadrează între tipurile de astfel de piese specifice armamentului luptătorilor daci. Vârful de lance filiform se înscrie în tipul I, din tipologia stabilită de Ioan Glodariu şi Eugen Iaroslavschi, în care sunt încadrate vârfurile de lance cu nervură mediană plată sau rotunjită şi cu tub de înmănuşare. Forma este una comună pentru armele de acest fel şi a cunoscut o lungă perioadă de utilizare.26 O piesă asemănătoare provine de la Grădiştea Muncelului şi se păstrează în colecŃiile Muzeului din Cluj- Napoca.27 Călcâiele de lance descoperite în mediul dacic nu acoperă o mare varietate tipologică. Considerate uneori ca aparŃinând unor suliŃe, ele sunt conice sau piramidale, cu vârful plin, iar dimensiunile variază între 11 şi 17 cm lungime, în cazul pieselor bine păstrate.28 Pentru exemplarul achiziŃionat de muzeul devean (Fig. 3/4), o bună analogie a fost descoperită la Grădiştea Muncelului.29 Nu cunoaştem în acest moment o piesă identică celei provenind din descoperirile Larisei Nemoianu (Fig. 3/1), dar cunoaştem unele asemănătoare, tot de la Grădiştea Muncelului30. Pumnalele curbe cu tăiş pe interior sunt apariŃii frecvente în descoperirile arheologice din aria nord-balcanică, fiind considerată o armă 23 Łuczkiewicz 1998, p. 259. 24 Łuczkiewicz 1998: 259, vezi harta ilustrată la pagina 263, în Fig 10. 25 Łuczkiewicz 1998: 265. 26 Glodariu, Iaroslavschi 1979: 132-133. 27 Glodariu, Iaroslavschi: 70/6. 28 Glodariu, Iarislavschi 1979: 135. 29 Glodariu, Iarislavschi 1979: Fig. 69/30. 30 Glodariu, Iaroslavschi 1979: Fig 69/28, poate şi 29.
  • 26. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima24 specifică tracilor. Ele au fost descrise de autorii din antichitate iar imaginea lor apare în reprezentările artistice.31 În ceea ce priveşte datarea, aşa cum este dovedit de contextele arheologice arma a avut o perioadă lungă de utilizare, din secolul al V-lea, fiind întâlnite cu cea mai mare frecvenŃă în descoperiri din secolele II-I î. Chr., ele sunt prezenŃe obişnuite în zona capitalei Regatului Dac, cât şi la periferie, în primul secol după Hristos.32 În numeroase cazuri împreună cu lama pumnalului sunt descoperite şi elementele metalice ale tecii. Acestea au în multe cazuri formă conică, aplatizată şi uşor curbată şi sunt terminate prin butoni semisferici sau bitronconici. În unele cazuri, chiar dacă rar, terminaŃia unor astfel de elemente de teacă este modelată sub forma unor capete de animal, aşa cum este cazul exemplarului descoperit la Corcova (jud. MehedinŃi).33 Piesa descoperită la Ardeu (Fig. 3/3) reprezintă un fragment al unui astfel de pumnal. Cea mai probabilă datare, pe care o putem indica, în acest stadiu al cercetărilor, pe baza contextului, este, aşa cum am mai afirmat, la sfârşitul secolului I î. Chr. sau la începutul secolului care a urmat. Încadrarea cronologică este susŃinută prin prezenŃa în acelaşi complex a unei paftale din fier placată cu bronz34, precum şi fragmentul unei strecurători romane din bronz. Elementul de teacă descoperit în complexul 71 de la Hunedoara – „Grădina Castelului”,35 deşi din punct de vedere tipologic este diferit, e posibil să fie contemporan cu cel de la Ardeu.36 În schimb, o bună analogie provine dintr-un lot de obiecte recuperate de pe urma căutătorilor de comori, de la FeŃele Albe,37 însă în acest caz, lipsa contextului limitează posibilităŃile de datare. Plăseaua (Fig. 3/2) este o piesă unică, până în prezent, în cadrul descoperirilor aparŃinând epocii Regatului Dac. Cercurile concentrice 31 Rustoiu 2002: 57. 32 Rustoiu 2002: 57-58 ; Rustoiu 2007: 67-70. 33 Rustoiu 2007: 69, 77 fig. 4/1. 34 G. J. TurculeŃ 2004: 441-443. 35 Sîrbu şi colab 2007: fig. 1 a-c. 36 Autorii volumului dedicat descoperirilor de la Hunedoara propun o datare în intervalul 150 – 51 î. Chr.: Sîrbu şi colab. 2007: 196. Cu toate acestea, noi suntem de părere că intervalul cronologic în care se datează complexul de la Hunedoara să fie prelungit cel puŃin până la începutul erei creştine şi poate, să aibă limită inferioară debutul secolului I î. Chr. Acesta dacă Ńinem cont că perioada în care au fost utilizate cel mai intens în Dacia a fot tocmai acest interval. Vezi Rustoiu 1996: 121. 37 Exemplarul este aflat în colecŃiile MCDR, inv. C53. Vezi Catalogul expoziŃei Dacii, Deva 2004, fişă întocmită de I. V. Ferencz, p. 94, nr 229. Piesa aparŃine aceluiaşi lot din care făceau parte uneltele agricole şi cele meşteşugăreşti publicate de noi în urmă cu câŃiva ani: Ferencz 2001: 151-158; Bodó, Ferencz 2002: 145-160.
  • 27. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 25 reprezintă, pe fragmentul păstrat, simbolul care iese în evidenŃă cu pregnan- Ńă. Acest element decorativ este prezent şi pe alte obiecte dacice confecŃio- nate din os, cum este cazul la Hunedoara38. Complexul funerar din inventa- rul căruia făceau parte aparŃinea unui războinic cu vârsta de 21-22 de ani, pe care autorii îl datează în intervalul 125-51 î. Chr39. Motivul cercului concen- tric este în mod frecvent întâlnit pe lama unor pumnale curbe (sica)40 şi chiar a unor săbii cu lama curbată (falx)41, fiind interpretat ca simbol solar42. În legătură cu plăseaua descoperită la Ardeu, credem că este foarte probabil ca ea să fi placat, în antichitate, mânerul unui pumnal. Nu suntem în măsură să precizăm cu certitudine tipul pumnalului astfel utilat, însă credem că nu este exclus să fi fost vorba despre un pumnal curb (sica). Ca argumente pentru a susŃine presupunerea, este prezenŃa fragmentului de teacă, în acelaşi context arheologic, precum şi motivele ornamentale prin care a fost decorat obiectul. E. ConsideraŃii finale Deşi în număr destul de mic, şi chiar dacă nu provin toate din acelaşi complex, piesele de armament descoperite la Ardeu acoperă o gamă tipologică largă. În fapt, au fost descoperite aproape toate armele care compun panoplia standard a echipamentului militar dacic. Aşa cum este cunoscută în acest moment, în ultimele două secole ale erei vechi, războinicii daci, şi în general cei din aria nord-balcanică erau echipaŃi cu cu spadă lungă şi dreaptă, cu lance şi scut (Fig. 4/3)43. Garnitura era completată de pumnalul curb, armă care pentru aristocraŃia dacică poate fi considerată un simbol al statutului social, având şi anumite valenŃe rituale, ori, în orice caz simbolice44. Doar în anumite cazuri avem dovezi privind utilizarea unor cămăşi de zale şi numai în cazuri excepŃionale coifuri45. Pe parcursul primului secol al erei creştine, se pare că spada dreaptă este înlocuită de sabia curbă cu tăişul pe interior,46 de felul celei descoperite 38 Între piesele care compuneau inventarul funerar al defunctului 7 se găsesc şi două obiecte confecŃionate din os, interpretate ca „mâner/tub”, ornamentate cu astfel de cercuri concentrice. Sîrbu şi colab. 2007: 25, Fig. 35. 39 Sîrbu şi colab. 2007: 24-25. 40 Rustoiu 2002: 60; Rustoiu 2007: 70. 41 Glodariu, Iaroslavschi 1979: 137-138, fig. 71/1. 42 Rustoiu 2002: 60; Rustoiu 2007: 70. 43 Rustoiu 2007: 71, fig. 7/2. 44 Rustoiu 2002: 60-61; Rustoiu 2007: 71. 45 În legătură cu coifurile şi platoşele descoperite pe teritoriul Daciei, vezi Rustoiu 1997: 147-151. 46 Rustoiu 2007: 72.
  • 28. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima26 la Grădiştea Muncelului47. Tot astfel se pare că s-a întâmplat şi cu cămaşa de zale, care a fost înlocuită, în secolul I d. Chr., cu platoşa din solzi de bronz.48 PrezenŃa unor piese de armament şi de echipament militar în cadrul materialelor arheologice descoperite într-o fortificaŃie este firească. Din păcate însă, multe provin din descoperiri întâmplătoare, iar altele din contexte aflate în curs de cercetare. Din acest motiv, în această etapă a cercetării, nu putem să formulăm anumite concluzii, cum ar fi estimarea numărului războinicilor prezenŃi la Ardeu, la un moment dat, sau să urmărim eventualele dovezi arheologice ale creşterii rolului militar al unor indivizi cu statut social inferior (comati), potrivit ipotezei recent exprimată de Zoe Petre49. Cu toate acestea, prezenŃa unui membru al aristocraŃiei dacice, care a trăit la sfârşitul secolului I î. Chr. şi/sau la începutul veacului ce a urmat, pare să reprezinte o certitudine. Deşi insuficient cunoscută, „imaginea publică” a aristocraŃiei dacice a constituit, totuşi, de-a lungul timpului un subiect care a menŃinut interesul istoricilor şi bineînŃeles că a condus la polemici pe marginea teoriilor enunŃate.50 În stadiul actual al cunoaşterii este necesar să fie formulate o serie de principii teoretice, în acord cu curentele istoriografice contempo- rane, pe baza cărora să poată să fie interpretate descoperirile arheologice51. Pentru acasta sunt necesare dezbateri care pot să se desfăşoare pe parcursul mai multor ani. Până la finalizarea lor, putem să remarcăm că cei mai mulŃi dintre cercetătorii care au studiat civilizaŃia dacică au subliniat caracterul deopotrivă militar şi sacerdotal al nobilimii dacice52. În ceea ce priveşte armamentul specific perioadei, inventarul funerar al unor războinici, atunci când astfel de complexe au fost descope- rite este semnificativ pentru reconstituirea echipamentului standard. Studiile apărute în ultimii ani au arătat că atât în tumulii din Dacia, cât şi în complexele funerare descoperite în sud-vestul Transilvaniei, Oltenia, precum şi din Muntenia şi sudul Moldovei se asociază frecvent săbiile lungi de tip celtic, vârfurile de lance, pumnalele curbe, elementele de scut şi piesele de harnaşament (în special zăbale). Doar în cazuri mai rare apar cămăşile de zale şi coifurile.53 Toate acestea probează existenŃa unei 47 Glodariu, Iaroslavschi 1979: 137-138, fig. 70/1. 48 Rustoiu 1997: 150-151, cu bibliografia. 49 Petre 2004: 255-261. 50 O analiză recentă a istoriografiei cu privire la acest subiect, la Florea 2006: 1-11. 51 Florea 2006: 9. 52 Florea 2006: 4. 53 Rustoiu, Sîrbu, Ferencz 2001-2001: 116.
  • 29. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 27 aristocraŃii militare şi ilustrează o perioadă marcată de numeroase campanii militare, dintre care unele au reŃinut atenŃia istoricilor din antichitate. Dacian weapons discovered at Ardeu (Hunedoara county) - Abstract - A. Emplacement of the site Ardeu village is located in South-Western Transylvania (Fig. 1/3), on the Ardeu Valley (Fig. 1/2). From a geographical point of view, the arrea belongs to the Metaliferi Mountains – a small group in the Southern part of the Romanian Western Carpathians. The “CetăŃuie” Hill is placed right near the road named DJ 705, with a good positon on the shortest way from the Dacian Kingdom’s capital (Fig. 1/1) area to the region rich in golden minerals in the Apuseni Mountains (Romanian Western Carpathians). The hill was inhabited during several historical periods. B. The discoveries This ancient pieces that we intent to present in this paper were found fortunately, but also through archaeological investigations. C. The weapons 1. Iron shield boss - MCDR-Deva nr. inv. 40993 (Fig. 2/2), fragmentary. 2. Iron curved-dagger scabbard - MCDR-Deva nr. inv 40599 (Fig. 3/3), fragmentary. 3. Bone dagger handle - MCDR-Deva nr. inv. 40608 (Fig. 3/2), fragmentary. 4. Iron lance-head - MCDR-Deva nr. inv. 40950 (Fig. 3/5), fragmentary. 5. Iron lance-butt - MCDR-Deva, nr inv. 23387 (Fig. 3/4), fragmentary. 6. Iron lance-butt - MNIR, box 157, without inventory number (Fig. 3/1). D. Analogies and chronology Three of the pieces which we present here (Fig. 2/2-3, Fig. 3/2) were discovered in the same complex, partially investigated, but very probably dated at the end of the Ist century B.C. or, at the begining of the Ist century A.D. The other objects are dated, based on the analogies, during the Ist century B.C. - Ist century A.D.
  • 30. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima28 Except the bone dagger handle, all the pieces are well-known in Dacian fortifications, funerary contexts and, sometimes, in settlements. Although the dagger handle is an unique discovery in regards to its shape, there are other kinds of bone handles known from the same area, with similar ornamentation. E. Final Considerations Although in a small number and even if only some of them have belonged to the same archaeological complex, the weapons discovered at Ardeu cover a large typology. In fact, almost all the weapons of the Dacian warrior’s panoply are represented in this case (Fig. 4/3). Abrevieri bibliografice Badea şi colab.1996: L. Badea, M. Buza, Gh. Niculescu, M. Sandu, W. Schreiber, M. Şerban, A. Kadar, UnităŃile de relief ale României II MunŃii Apuseni şi Podişul Transilvaniei (Bucureşti, 1996). Bodó, Ferencz 2002: C. Bodó, I. V. Ferencz, „Unelte meşteşugăreşti descoperite în aşezarea de la FeŃele Albe“, în Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti. ContribuŃii arheologice (Cluj-Napoca, 2002): 145-160. Crişan 1993: I. H. Crişan, CivilizaŃia geto-dacilor, vol. I (Bucureşti, 1993). Ferencz 2001: I. V. Ferencz, „Câteva unelte agricole descoperite în zona Grădiştii Muncelului“, în Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Bibliotheca Musei Napocensis – XX (Cluj-Napoca, 2001): 151-158. Ferencz 2008: I. V. Ferencz, „Un depozit de obiecte dacice redescoperit“, la Workshop-ul româno-sârb pentru transferul de know-how privind turismul eco şi etno-cultural în circuitul turistic european, Drobeta Turnu Severin, 2-3 octombrie 2008.
  • 31. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 29 Florea 2006: G. Florea, “The public image of the Dacian Aristocracy”, StudiaUBB, Historia, 51, 1 (2006): 1-11. Geografia 1987: ***Geografia României. Vol. III. CarpaŃii româneşti şi depresiunea Transilvaniei (Bucureşti, 1987). Gheorghiu 2005: G. Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sfârşitul secolului II a. Ch. – începutul secolului II p. Ch) (Cluj-Napoca, 2005). Glodariu, Iaroslavschi 1979: I. Glodariu, E. Iaroslavschi, CivilizaŃia fierului la daci (sec. II î.e.n. – I e.n.) (Cluj Napoca, 1979). Łuczkiewicz 1998: P. Łuczkiewicz, „Zu ausgewählten Balkanischen Waffen der Spätlatènezeitlischen Przeworsk-Kultur in Polen“, Archäeologisches Korrespondenzblatt, 28 (1998): 253-265. Mărghitan 1976: L. Mărghitan, Tezaure de argint dacice (Bucureşti, 1976). Nemoianu, AndriŃoiu 1976: L. Nemoianu, I. AndriŃoiu, „Sondajul arheologic de la Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara“, Cercetări arheologice, 1 (1976): 181- 190. Petre 2004: Z. Petre, Practica nemuririi. O lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geŃi (Bucureşti, 2004) Pop 2006: G. Pop, CarpaŃii şi SubcarpaŃii României (Cluj- Napoca, 2006) Rustoiu 1996: A. Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec II î. Chr. – sec. I d. Chr.) Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Bucureşti 1996. Rustoiu 2007: A. Rustoiu, “Thracian SICA and Dacian Falx. The history of a ‘national’ weapon”, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata (S. Nemeti, Fl. Fodorean, E. Nemeth, S. Cocsis, I. Nemeti, M. Pîslaru eds.) (Cluj-Napoca, 2007): 67-82.
  • 32. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima30 Rustoiu, Sîrbu, Ferencz 2001-2002: A. Rustoiu, V. Sîrbu, I.V. Ferencz, „Mormântul tumular dacic de la Călan (jud. Hunedoara)“, în Sargetia, XXX (2001-2002) : 111-127. TurculeŃ 2004: G. J. TurculeŃ, „Restaurarea unei paftale de bronz“, în ActaMP 26 (2004):441-443.
  • 33. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 31 Fig 1: Amplasarea sitului arheologic. 1. PoziŃia în raport cu principalele cetăŃi dacice din zona Sarmizegetusei; 2. Detaliu al Bazinului superior al Văii Geoagiului; PoziŃia satului Ardeu în raport cu principalele localităŃi din sud-vestul Transilvaniei. The emplacement of the site. 1. The position of the site comparatively to the main fortresses from the Sarmizegetusa Regia area; 2. Superior Basin of the Geoagiu Valley; 3. The emplacement of Ardeu village in South-Westerm Transylvania.
  • 34. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima32 Fig 2: 1. DistribuŃia elementelor centrale de scut aparŃinând „variantei Błonie”; 2. Umbo de scut descoperit la Ardeu; 3. Propunere de reconstituire a scutului de la Ardeu. 1. Distributions of bosses belonging to „Błonie” variant; 2. The boss discovered at Ardeu; 3. Suggestion of reconstruction of the shield from Ardeu.
  • 35. Piese de ornament dacice descoperite la Ardeu 33 Fig 3: 1. Călcâi de lance din fier; 2. Plăsea de cuŃit din os, 3. Teacă de pumnal curb (sica) din fier; 4. Călcâi de lance din fier; 5. Vârf de lance din fier. 1. Iron lance-butt; 2. Bone dagger handle, 3. Iron curved-dagger scabbard (sica); 4. Iron lance-butt; 5. Iron lance-head.
  • 36. Ferencz Iosif Vasile, Cristian Dima34 Fig 4: 1. Imaginea unui călăreŃ dac, în secolul I î. Chr. (desen: Daniela Buzea); 2. Falx dacic descoperit la Grădiştea Muncelului (după A. Rustoiu); 3. Panoplia standard a războinicilor daci în secolul I î. Chr. (după A. Rustoiu). 1. Image of a Da ian warrior in the Ist century B.C. (drawing by: Daniela Buzea); 2. Dacian Falx discovered at Grădiştea Muncelului (after A. Rustoiu); 3. Standard panoply of a Dacian Warrior in the Ist century B.C. (after A. Rustoiu).
  • 37. CuŃite de luptă dacice descoperite în nord-vestul României Horea Pop Muzeul JudeŃean de istorie şi Artă Zalău Cătălin Borangic Universitatea „1 Decembrie 1918", Alba Iulia, student anul III CuŃitele curbe sunt piese adesea asociate inventarului arheologic comun, funcŃionalitatea lor fiind diversă. Cu toate acestea, ele puteau fi folosite şi în luptă; această presupunere este întărită de prezenŃa lor în descoperiri cu caracter funerar ca substitute ale pumnalelor curbe, precum şi de existenŃa canalului pentru scurgerea sângelui pe lama acestor cuŃite. Cele trei piese descoperite în jud. Sălaj, precum şi contextele descoperirii lor, reprezintă noi contribuŃii la problematica în discuŃie. Termeni-cheie: Nord-Vestul României, armament dacic, cuŃit de luptă, funcŃionalitate. Key-words: North-Western Romania, Dacian armament, fighting knife, functionality. Descoperirea unor cuŃite curbe în judeŃul Sălaj, în diferite contexte arheolo- gice, oferă ocazia de a propune stabilirea unor repere privind rolul acestui tip de artefact în cadrul fenomenului militar şi religios din cadrul Daciei preromane. Considerate frecvent piese de inventar comun, cuŃitele au fost tratate periferic în cadrul cercetărilor arheologice, fiind foarte rar discutate în detaliu, în condiŃiile în care se constatǎ o prezenŃă vizibilă a cuŃitelor curbe încă de la începutul Hallstatt-ului, în arealul geografic dacic, în diferite contexte arheologice, apariŃia lor, în forma curbată cu un singur tăiş, fiind pusă în legătură cu pătrunderea sciŃilor1, îndeosebi pentru zona centrală a Transilvaniei. Dualitatea armă-unealtă, foarte veche în cazul cuŃitelor, face necesa- ră o scurtă analiză funcŃională pentru a putea delimita cât mai clar cu putinŃă locul ocupat de aceste piese în uzul militar sau practic. Astfel, în 1 Vasiliev 1972: 44.
  • 38. Horea Pop, Cătălin Borangic36 ceea ce priveşte cuŃitele curbe în spaŃiul dac, trebuie delimitată semnificaŃia termenului de cuŃit şi văzut în ce măsură poate fi identificată o latură marŃială a utilizării sale. Demersul este necesar pentru a putea distinge, din numărul mare de astfel de artefacte descoperite2, pe acelea care ar fi putut să aibe vreo funcŃionalitate militară sau religioasă şi care, prin natura lor, se deosebesc funcŃional de uneltele cu uz practic. CuŃitul desemnează un instrument tăios, format dintr-o lamă meta- lică şi dintr-un mâner cu dimensiuni în general mici. Pentru aşa-zisele cuŃite de luptă, dimensiunile par să se situeze undeva între 15-25 cm, cele care depăşesc această lungime putând fi considerate pumnale. Singură, dimen- siunea, nu poate fi o constantă care să delimiteze fără echivoc destinaŃia militară a unor astfel de piese, ci ea trebuie pusă în relaŃie cu contextul arheologic, poate identifica utilizarea cuŃitului dacă nu în uzul strict militar, cel puŃin în dotarea unor războinici. Utilitatea unei astfel de arme în arsenalul unui luptǎtor rezidă nu atât din calităŃile tehnice pe care un cuŃit le putea avea în acŃiunile combati- ve, modeste dacă Ńinem seama de dimensiunile mici comparativ cu celelalte arme tăioase, ci din aria largă de utilizări practice pe care le putea avea. Fără a neglija eventuala lor folosire în luptă, ca arme secundare, caracteristicile cuŃitelor le recomandă mai degrabǎ pentru uzul în cadrul vieŃii cotidiene dusă de rǎzboinici, fie că vorbim de procurarea şi pregătirea hranei, fie de diverse activităŃi care necesitau acŃiuni de tăiere/cioplire sau chiar la vânătoare. Aceste posibilităŃi de utilizare, deloc improbabile, fac din cuŃite nu numai un accesoriu deosebit de util, ci şi unul a cărui eficacitate o putem doar intui, folosindu-ne de modele teoretice. Aparenta banalizare a acestora trebuie privită dintr-un unghi aparte, dacă Ńinem seama de faptul că multe din ele aveau şanŃuri de scurgere a sângelui sau incizii pe lamă, cu nimic mai prejos, ca şi complexitate, ca cele de pe lamele pumnalelor de tip sica. Aceste caracteristici pot construi ipoteza conform căreia cuŃitele erau utilizate şi în unele aspecte legate de cult şi sacrificii, dar poate fi luată în calcul şi o probabilă personalizare a lor. În unele cazuri cuŃitele par să înlocuiască sau să suplinească pumnalele, fiind prezente în depuneri funerare, fie singure, fie în asociere cu vârfuri de lănci3. Restrângând aria pieselor ce pot fi considerate arme, putem creiona o anume standardizare a formei, care este una robustǎ, cu un profil 2 Astfel, la Buridava (azi cartierul OcniŃa, oraşul Ocnele Mari, jud. Vâlcea) s-au desco- perit peste 100 de cuŃite, majoritatea curbate; vezi Berciu 1981: 37. O situaŃie aproape similarǎ regǎsim la Piatra Craivii; vezi Berciu, Popa, Daicoviciu 1965: 115-163. 3 Irimia 1968: 331-332.
  • 39. CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 37 triunghiular, lama scurtă şi lată, cu o limbă de mâner de asemenea triunghiulară. Plăselele nu s-au pǎstrat în nici unul din cazurile cercetate, ceea ce obligă la concluzia că erau realizate din materiale perisabile, cel mai probabil lemn, dar şi os sau corn, iar prinderea se făcea cu nituri de metal. PrezenŃa acestor arme în morminte de luptători poate fi surprinsă începând cu secolul VIII a. Chr., imediat după cristalizarea etnosului trac, în mormintele descoperite la Balta Verde şi Gogoşu4. Păstrate fragmentar, arcuite mai mult sau mai puŃin, ele au fost plasate, cu o oarecare rezervă, în rândul uneltelor. Inventarul funerar specific, compus din săbii, pumnale, vârfuri de lance şi săgeŃi, arată însă că e puŃin probabil să fi fost simple unelte depuse în mormântul unui luptător. CuŃitul cu alură robustă apare în mormintele de incineraŃie ale necropolei de la Ferigile5, unde s-au descoperit mai multe astfel de piese (Fig. 1/1). O tehnicǎ mai elaborată în producerea acestor cuŃite apare odatǎ cu pătrunderea, la nord de Dunăre, a unor grupuri de războinici sudici aparŃi- nând grupului Padea-Panagjurski Kolonii6, aşa cum este cazul mormântului descoperit la Ajmana (Serbia), considerat de factură scordiscă, dar care prezintă elemente comune cu inventarul funerar specific grupului Padea7. CuŃitul descoperit în acest context, realizat din fier, prezintă pe lamă un şanŃ de scurgere a sângelui, un rând de poansoane triunghiulare alternante şi un semn în formǎ de asterisc, probabil un simbol solar (Fig. 1/2). Astfel de decoruri se întâlnesc mai rar pe cuŃite, dar ele diferenŃiază cuŃitele folosite de luptători de cele comune. Un alt exemplu provine din judeŃul Hunedoara, din punctul „Grădina Castelului – Platou”, şi a fǎcut parte din inventarul unui mormânt de incineraŃie (Fig. 1/3)8, la fel ca şi cele de la Poiana-Tecuci.9 Dispersia pieselor pe întreg arealul dacic poate fi invocată ca argument pentru o omogenitate a formei, şi implicit a funcŃionalităŃii şi utilizării cuŃitelor, instrumente cu o largă utilitate în fond. Acestor analogii le corespund, din punct de vedere morfologic, şi trei cuŃite descoperite în judeŃul Sǎlaj, primul ieşind la iveală cu ocazia săpăturilor de salvare efectuate în anul 1984 pe dealul Mǎgura Moigradului.10 Piesa, ajunsă în patrimoniul Muzeului JudeŃean de Istorie şi 4 Berciu, Comşa 1956: 207, 394, fig. 153. 5 Vulpe 1959: 364, fig. 6/5; Vulpe 1967: 62, pl. XVII-XVIII. 6 Rustoiu 2002: 13. 7 Stalio 1986: 33, fig. 40. 8 Sîrbu şi colab. 2007: 24, fig. 35/8. 9 Vulpe 1950: 204, fig. 23/11/12. 10 Matei 1986: 126-128.
  • 40. Horea Pop, Cătălin Borangic38 Artă din Zalău (nr. inv. C.C. 623/1984), se încadrează tipologic în categoria cuŃitelor robuste, are lungimea totală de 21 cm, o curbură elegantă şi mânerul rupt în vechime. Descoperit în caseta 5/1984, între gropi rituale (?), datarea propusă cuprinde secolele I a. Chr. - I p. Chr. (Fig. 2/1 a/b). Săpăturile din anul 2002 au surprins numeroase elemente antropice neolitice, dacice şi medievale. Într-una din gropile de epocă dacică (S1/2002), cu un probabil caracter ritualic, a fost descoperit un cuŃit curbat cu lungimea de 21 cm11 (Fig. 2/2 a/b). Piesa, aflată tot în evidenŃele muzeu- lui sălăjean (nr. inv. C.C. 3404/2004) are o lamă cu o curbură mai puŃin accentuată şi a fost descoperită împreună cu un vârf de metal, probabil de suliŃă. Secolul I a. Chr. este nivelul cronologic în care se încadrează acest cuŃit. Un al treilea cuŃit, cel mai interesant din punct de vedere morfo- logic, provine de la Şimleu-Observator şi a fost descoperit într-o locuinŃă datată în secolul I a. Chr., cu ocazia săpăturilor efectuate în anul 200212. Păstrat în acelaşi muzeu cu numărul de inventar C.C. 238/2004, el este mai robust decât precedentele, având lungimea lamei de 23 cm, iar lăŃimea de 6 cm. CuŃitul are incizat pe lamă un şanŃ de scurgere a sângelui puternic profilat, caracteristici ce îl apropie de pumnale (Fig. 2/3). Asocierea dintre aceste cuŃite cu gropile rituale, prezenŃa şanŃului de scurgere a sângelui, analogiile cu piese similare descoperite în contexte funerare, cum este cazul celor de la Ferigile, Ajmana sau Hunedoara, întăresc ipoteza conform căreia aceste cuŃite erau mai mult decât simple unelte domestice, dualitatea armă-unealtǎ fiind înlocuită cu o dualitate armă-instrument de cult. Cele trei piese completează repertoriul de cuŃite descoperite în Dacia preromană şi, în acelaşi timp, contribuie la identificarea rolului pe care l-au avut în arealul nord-dunărean, atât ca elemente de echipament militar, cât şi ca instrumente de sacrificiu. Dacian Fighting-Knives Discovered in North-Western Romania - Abstract - Frequently considered as common pieces of inventory, curved knives were marginally treated within the framework of archaeological researches, being rarely discussed in detail. They were very probably used in battles, but also in the warriors’ daily life, whether we are talking about the obtaining and 11 Matei, Pop 2003: 139. 12 Pop 2002: 122-123.
  • 41. CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 39 preparing of food, or hunting and other practical activities. In some cases, curved knives seem to replace or to compensate daggers, being present in funeral contexts, either alone or along with spear heads. The association between these knives and graves and funeral inventories, the presence of the blood channel, strengthens the assumption that these knives were more than simple domestic tools, the duality weapon–tool being replaced with the duality weapon–worship instrument. The three pieces from Sălaj County complete the repertory in Dacia before the Roman conquest and, in the same time, contribute to the identification of the role they had in the North Danube area, as elements of the military equipment and also as worship instruments. Abrevieri bibliografice Berciu 1981: Dumitru Berciu, Buridava dacică (Bucureşti, 1981). Berciu, Popa, Daicoviciu 1965: Ion Berciu, Alexandru Popa, Hadrian Daicoviciu, „La forteresse dace de Piatra Craivii (Transylvanie, Roumanie)“, Celticum, 12 (1965): 115-163. Berciu, Comşa 1956: Dumitru Berciu, Eugen Comşa, „Săpăturile de la Balta Verde şi Gogoşu“, MCA, II (1956): 251-491. Irimia 1968: Mihai Irimia, „Cimitirele de incineraŃie geto- dacice de la Bugeac-Ostrov“, Pontica, I (1968): 193-234. Matei 1986: Alexandru V. Matei, „Aşezarea dacică fortificată de pe Măgura Moigradului“, AMP, X (1986): 126-128. Matei, Pop 2003: Alexandru V. Matei, Horea Pop, „Şantierul arheologic Porolissum Măgura Moigradului (jud. Sălaj). Campania 2002“, Silvania, s. n., II, 3-4 (7-8) (2003): 138-140.
  • 42. Horea Pop, Cătălin Borangic40 Pop 2002: Horia Pop, „Şantierul arheologic Şimleul Silvaniei „Observator”“, Silvania, s. n., I, 4 (2002): 122-123. Rustoiu 2002: Aurel Rustoiu, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia preromană (Cluj-Napoca, 2002). Sîrbu şi colab. 2007: Valeriu Sîrbu, Sabin Adrian Luca, Cristian Roman, Silviu Purece, Dragoş Diaconescu, Nicolae Cerişer, Vestigiile dacice de la Hunedoara (Sibiu, 2007). Stalio 1986: Blaženka Stalio, „La site prehistorique Ajmana á Mala Vrbica“, în ðjerdapske Svecke/Cahiers des Portes de Fer, III (1986): 27-50. Vulpe 1959: Alexandru Vulpe, „Cimitir de primă Epocă a fierului la Ferigele“, MCA, V (1959): 363-371. Vulpe 1967: Alexandru Vulpe, Necropola hallstattiană de la Ferigile (Bucuresti, 1967). Vulpe 1950: Radu Vulpe şi colab., „Activitatea şantierului arheologic Poiana-Tecuci în 1950“, SCIV, II (1951): 177-216. Vasiliev 1972: Valentin Vasiliev, „Necropola sciticǎ de la Blaj. Legăturile inventarului şi ritului funerar cu necropolele scitice de la nordul Mării Negre“, Apulum, X (1972): 19-64.
  • 43. CuŃite de luptă dacice descoperite în Nord-Vestul României 41 Fig. 1.
  • 44. Horea Pop, Cătălin Borangic42 Fig. 2.
  • 45. Tipuri de catarame şi elemente de centuri din cetatea şi aşezarea dacică de la Craiva „Piatra Craivii” (jud. Alba) Cristinel Plantos RMGC, Departamentul de Patrimoniu Materialul arheologic recoltat din cetatea dacică de la „Piatra Craivii” este deosebit de bogat şi de diversificat, pe lângă artefactele produse local fiind descoperite şi piese de import. Între acestea din urmă se numără şi piese de vestimentaŃie produse în atelierele greco-romane, dar şi celtice şi germane. Aceste artefacte erau utilizate în alcătuirea costumului militar al elitelor războinice dacice de la „Piatra Craivii”, fiind reprezentate prin catarame şi elemente de centuri. Termeni-cheie: Craiva „Piatra Craivii”, cetate şi aşezare dacică, catarame, elemente de centuri, elite. Key-words: Craiva „Piatra Craivii”, Dacian hillfort and settlement, buckles, belt fragments, elites. InvestigaŃiile arheologice, întreprinse pe parcursul a trei etape distincte (1960-1971; 1988; 2005-2008) în situl de la Craiva „Piatra Craivii” (com. Cricău, jud. Alba) au adus importante informaŃii în creionarea diverselor aspecte ale civilizaŃiei dacice1. În acest cadru, elitele şi-au lăsat din plin amprenta şi în presupusul Α̟ουλον, menŃionat de geograful alexandrin C. Ptolemaios, centrul dacilor appuli2. Localizare şi scurt istoric al cercetărilor. La cca. 20 km nord de Alba Iulia, pe rama sud-estică a Apusenilor (în subdiviziunea Trascău), se află un masiv calcaros (1078 m altitudine 1 Berciu, Popa, Daicoviciu 1965: 115-124; Berciu, Popa 1971: 261-284; Wollmann 1971: 283-293; Glodariu, Iaroslavschi 1979, sqq; Moga 1979: 514-517; Moga 1981: 103-117; Glodariu 1983: 95-96; RepArhAlba 1995: 83, pct. 53/4; Ciută, Plantos 2005: 83-94; Gheorghiu 2005: 33-34; Moga et alii 2006: 143-144; Plantos 2006: 145-150; Plantos 2007: 7-34; Moga et alii 2007: 140-142 2 Analiza pe larg la Russu 1961: 85-93 sqq.
  • 46. Cristinel Plantos44 maximă) ce oferă o excelentă vizibilitate în bazinul mijlociu al Mureşului (Fig. 1). Importantele resurse economice ale Apusenilor, poziŃia strategică şi condiŃiile prielnice habitatului uman au reprezentat motive întemeiate aşezării aici a comunităŃilor umane încă din preistorie. Cu prilejul cercetărilor arheologice la monumentul de epocă medievală, în anul 1961 au fost dezvelite parŃial urmele unei fortificaŃii dacice cu ziduri din blocuri de piatră fasonată3, aidoma celor din zona capitalei Regatului, iar ulterior, prin extinderea cercetărilor, aşezarea aferentă, dezvoltată pe terasele naturale şi artificiale de la nord, sud, est şi vest ale stâncii. Cele 18 campanii de cercetări arheologice au conturat elementele definitorii ale acestui centru de putere din lumea dacică. Apărată de o puternică fortificaŃie, probabil de formă patrulateră, cu dimensiunile aproximative de 67 x 36 m, viaŃa comunităŃii, în ansamblul ei, şi-a relevat aspectele esenŃiale.4 Inventarul arheologic găsit se remarcă, fără a cădea în clişeu, prin cantitate, calitate şi varietate. Alături de produsele specifice lumii dacice (vase ceramice, obiecte de uz casnic, unelte şi arme din fier, podoabe din lut, os, sticlă, fier, bronz, argint), sunt întâlnite urmele materiale ale unor intense contacte interculturale şi regionale de pe un spaŃiu vast (obiecte specifice lumii elenistice, romane, comunităŃilor celtice sud şi central europene, dar şi celor germanice din centrul Europei antice). * Din diversitatea materialelor arheologice ce reflectă, fie şi în parte, componenta militară a acestui punct de interes din lumea dacică, se numără şi piesele ce au intrat în componenŃa unor centuri (de la sisteme de închidere până la diverse garnituri), fără a avea pretenŃia epuizării inventarului recuperat5. 3 Privitor la originea, caracteristicile şi mai ales particularităŃile zidului de la Piatra Craivii cf. Popa 1971: 277; Glodariu 1983: 125; Moga 1995: 147; Bodó 2001: 321; Gheorghiu 2005: 113-115. Lipsa unei relaŃionări dintre fortificaŃie şi orizonturile de locuire nu trebuie scăpată din vedere. 4 Au fost cercetate urmele aparŃinând unor locuinŃe cu anexele aferente (vetre de foc, gropi de provizii), ateliere (de orfevrari, dar şi cuptoare pentru redudus minereurile ne/feroase sau de prelucrare a pietrei), spaŃii de cult (temple rectangulare, incinte circulare, gropi cu depuneri de ofrande), alături de ecouri ale vieŃii de dincolo (inventare specifice unor complexe funerare – Rustoiu 2007; Popa 2008). 5 Nu au fost discutate, cu acest prilej, cataramele din fier, de formă rectangulară cu spin, aflate în număr considerabil, dar şi datorită plurivalenŃei de situaŃii în care ele puteau fi utilizate (cf. Božič 2004: fig.4.)
  • 47. Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 45 I.1. Paftale (Babeş tip I-II; Rustoiu tip 6a/b – Fig. 2/1-3, 3/1-3) Din vechile cercetări de la „Piatra Craivii” sunt cunoscute un număr de şase paftale, păstrate în diverse stări de conservare6. În ceea ce priveşte contextul, trei au fost găsite într-o groapă cu depuneri votive de pe terasa a V-a7 (Fig. 2/2, 3; pl. 3/3-3a) iar celorlalte trei nu le cunoaştem locaŃia precisă în cadrul sitului (Fig. 2/1; pl. 3/1-2). 1. Pafta din placă de fier8 (Babeş tip I, Rustoiu tip 6a – Fig. 2/3), placată cu foiŃă din bronz. Elementele decorative principale constau din arcade scurte dublate de incizii punctate, dispuse în patru registre, limitele paftalei fiind delimitate de un registru format din benzi scurte, dispuse perpendi- cular cu marginile piesei. Prinderea se facea prin trei urechiuşe tubulare, din care s-a mai păstrat doar cea dispusă central. Dimensiuni (după restaurare): L – 17 cm; l – 7,2 cm. Nr. inv. D. 514. 2. Pafta din placă de fier9 (Babeş tip I, Rustoiu tip 6a – Fig. 2/2), placată cu tablă din bronz. Din punct de vedere decorativ se constată o împărŃire pe două registre principale, constituite din cercuri concentrice, delimitate de un al treilea registru format din benzi oblice încadrate într-un chenar de benzi paralele. Acelaşi motiv ornamental este şi cel care constituie „chenarul” întregii paftale. Sistemul de prindere de restul centurii a fost realizat printr-o ureche tubulară centrală, fiind vizibile, parŃial, urmele celorlalte două laterale. Dimensiuni: L – 16, 3 cm; l – 6 cm. Nr. inv. D. 4604. 3. Pafta din placă de fier (Babeş tip I?, Rustoiu tip 6a? – Fig. 3/1), placată cu foiŃă din bronz10. Piesa a fost descoperită în bună măsură 6 În literatura de specialitate au fost vehiculate mai multe variante cu privire la numărul acestora. M. Babeş menŃionează un număr de patru (Babeş 1983, p. 215), I. Glodariu menŃionează, pe baza unei informaŃii de la V. Moga, un număr apropiat de cel prezentat cu acest prilej, anume „6-7 piese” (Glodariu, Moga 1989: 109, nota 75). C. L. BăluŃă şi ulterior Claudia BăluŃă menŃionează şi publică un număr de trei exemplare (BăluŃă 1989: 306; BăluŃă 1998: 609-614). A. Rustoiu încadrează tipologic trei exemplare, menŃionând şi existenŃa celui de-al patrulea, conform lui M. Babeş (Rustoiu 1996: 202). În fine, într-un catalog de expoziŃiei dedicat civilizaŃiei dacice, sunt ilustrate fotografic patru dintre piesele discutate şi cu acest prilej (I Daci: 259, nr. cat. 521-524.) 7 Berciu, Popa (1964) 1970, p. 265;Moga 1981, p. 110; Plantos 2006, p. 24. Claudia BăluŃă plasează greşit paftalele în discuŃie în rotonda din capătul sud-vestic al terasei a V-a (BăluŃă 1998, p.609), obiectivul în discuŃie rămânând necercetat. 8 BăluŃă 1998: 609, fig 3. Piesa este ilustrată greşit, incomplet şi înainte de restaurare. 9 BăluŃă 1998: 609, fig.2. Piesa este greşit încadrată în tipul Babeş II. 10 Cromatica aurie ne-a ridicat semne de întrebare cu privire la tipul metalui folosit la placare. Prin urmare, piese a fost supusă unor analize prin spectrometrie cu fluorescen- Ńă de raze X, folosind un spectometru ARL QUANAT' X (thermo scientific USA), în cadrul „Laboratorului de cercetări fizico-chimice” (Universitatea „1 Decembrie 1918”
  • 48. Cristinel Plantos46 deteriorată, însă a fost posibilă restaurarea ei în bună măsură. Decorul se constituie din două şiruri de arcade duble, scurte ca dimensiuni, având la capete cercuri mici cu umbo. Două linii paralele, incizate, separau decorul mai sus menŃionat de cel marginal, format din incizii paralele în forma literei „s”(?). Nu se mai păstrează elementele de prindere cu restul centurii. Înclinăm a încadra exemplarul în discuŃie în tipurile Babeş I; Rustoiu 6a pe baza asemănărilor izbitoare cu o piesă, păstrată mult mai bine, de la Sighişoara, atât ca formă, dimensiuni şi decor11. Dimensiuni: L – 17,6 cm; l – 8 cm. Nr. inv. D. 4603. 4.Pafta din placă de fier12 (Babeş tip II, Rustoiu tip 6b – Fig. 2/1), suprapusă cu o foaie de tablă din bronz, având un decor au repousse simplu, constituit din câte două arcade largi pe fiecare latură. Capetele sunt delimitate de două chenare în interiorul cărora sunt dispuse linii perpendiculare cu laturile lungi ale paftalei. Cârligul de prindere lipseşte, dar, definitorie în încadrarea tipologică, partea de prindere a balamalei se păstrează, fiind formată prin îndoirea paftalei sub forma unui tub. Articula- rea se făcea astfel prin existenŃa unei piese intermediare, o za din sârmă de fier.13 Dimensiuni: L – 14,4 cm; l – 5,3 cm. Nr.inv. D. 4587. 5. Pafta din placă de fier14 (Babeş tip II, Rustoiu tip 6b – Fig. 3/3-3a)15, placată cu foiŃă de bronz.16 Decorul, realizat au repousse prezintă o zonă centrală din care nu se mai observă decât câteva cercuri concentrice. Pe margini, registrul ornamental era constituit din benzi paralele şi în căprior, alături de două cercuri concentrice cu umbo. Sistemul de prindere cu centura s-a realizat prin îndoirea paftalei, rezultând un tub prin care era introdusă o za de prindere cu restul centurii. Dimensiuni17: L – 18,5; l – 4,5 cm. Nr. inv. ?. 6. FoiŃă din bronz provenind, probabil de la o pafta (tip nedetermi- nabil), prezentând un decor geometric (Fig. 3/2). Dimensiuni păstrate: L – cca. 4,5 cm; l – cca. 3 cm. Nr. inv. 150. Alba Iulia. MulŃumim şi pe această cale d-nei dr. Simona Varvara pentru sprijinul acordat. 11 Babeş 1983: fig.1. 12 Inedită. 13 Babeş 1983: 200-201. 14 BăluŃă 1998: 609, fig.1. Astăzi se mai păstrează doar un fragment din această pafta, cel din zona de prindere cu restul centurii (cf. pl. III/3a).). 15 Claudia BăluŃă încadrează greşit piesa în tipul I (BăluŃă 1998: 209). 16 Cf. nota 29. 17 Appud Claudia BăluŃă.
  • 49. Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 47 La mai bine de două decenii şi jumătate de la analiza acestui tip de artefact18, concluziile esenŃiale ale lui M. Babeş rămân şi astăzi puncte de reper în orice analiză. Completările ulterioare datorate lui A. Rustoiu19 certifică cele menŃionate mai sus. Descoperile de la „Piatra Craivii” aparŃin ambelor variante din grupa „geto-dacă”, anume tipul Babeş I (Rustoiu 6a) caracterizat printr-o balama alcătuită din trei urechi tubulare şi Babeş II (Rustoiu 6b) a cărui specificitate constă în formarea balamalei prin îndoirea paftalei pe lăŃimea ei.20 Geneza variantei I (6a) a fost găsită în mediul iliro-scordic, în timp ce varianta II (6b) îşi are sursa de inspiraŃie în lumea bastarnică.21 În ceea ce priveşte purtătorii acestui tip de accesoriu vestimentar, se consideră în zona fostei Iugoslavii ca fiind apanaj al persoanelor de sex feminin.22 O serie de descoperiri din Dacia preromană, dintre care se distinge cea de la Hunedoara „Grădina Castelului”,23 ne îndreptăŃeşte în a le considera, în lumea geto-dacică, piese purtate de bărbaŃi, mai ales din rândul elitelor militare. Din punct de vedere cronologic, astfel de produse sunt specifice sec. I. a.Chr.,24 exemplarul de la Căpâlna (datat de autori la începutul sec. II. p. Chr.) fiind o apariŃie singulară la acest palier cronologic25. I.2. Elemente ale unor centuri de piele cu garnitură din tablă de bronz (Rustoiu tip 8 – Fig. 5/9a-e). În strânsă corelaŃie cu paftalele sunt o serie de garnituri din tablă de bronz ce au fost utilizate în cadrul unor centuri din piele.26 S-a putut observa, cum este cazul unei descoperiri de la Sighişoara, existenŃa în componenŃa unor centuri cu paftale a unor plăcuŃe rectangulare din bronz 18 Babeş: 1983: 196-281. Anterior, analizând o descoperire din Ungaria, T. Kovács a luat în discuŃie şi exemplarele din fosta Iugoslavie (Kovács 1982: 145-159). Între timp, o serie de observaŃii interesante au fost aduse de către N. Majnarić- Pandžić, care arată, printre altele, că tipul Babeş II se regăseşte şi în descoperiri din fosta (n.n.) Iugoslavie. 19 Rustoiu 1996: 120-121. 20 Descrierea in extenso la Babeş 1983: 199-202 şi Rustoiu 1996: 120-121. 21 Babeş 1983: 211-214. 22 Božič 1981: 322, 329, nota 112; Majnarić- Pandžić 1990: 58, 59, 65. 23 Sîrbu şi colab. 2007: 195-196, fig. 74. 24 Ibidem: 214. 25 Glodariu, Moga 1989: 109, fig. 92/15. 26 Babeş 1983: 213-214 sqq; Rustoiu 1996: 116; A. Rustoiu în AndriŃoiu, Rustoiu 1997: 112, fig. 120/1-3.
  • 50. Cristinel Plantos48 ce aveau rol de împodobire27, a căror tradiŃie a fost găsită în mediul nordic, al triburilor germanice28. Fără a intra în detalii, de la „Piatra Craivii” se cunosc câteva astfel de garnituri29 (MNUAI, nr.inv. 106), din care una este tipică (Fig. 5/9b). În contextul asocierilor deja menŃionate, astfel de centuri au facut „carieră” pe parcursul sec. I. a. Chr. II.Centuricuastragale(BožičtipDunaszekcsö;Rustoiutip7–Fig.6/5). Din cercetările recente de la „Piatra Craivii” provine un segment de la o centură cu astragale30. Piesa este realizată din cinci bucle, spaŃiul dintre acestea fiind decorat cu linii oblice. Dimensiuni: L – 5,2 cm; l – 1 cm. Piese de origine sud-dunăreană, în Dacia preromană ele constituie o apariŃie nu foarte consistentă, fiind repertoriate un număr de şapte locaŃii cu astfel de descoperiri.31 Centurile cu astragale fost împărŃite de cercetătorul sloven D. Božič în trei tipuri respectiv: Osijek, Belgrad şi Dunaszekcsö32. Pentru Dacia preromană, sinteza acestor artefacte a fost realizată de A. Rustoiu care arată cvasi-apartenenŃa descoperirilor din Dacia preromană la tipul Dunaszekcsö, tip răspândit în zona Dunării, la nord de Drava, fiind caracterizat prin segmente cu cinci-şase bucle.33 Chiar dacă în spaŃiul de origine centurile cu astragale sunt produse de lux purtate de femei, sunt destule motive să credem că, în timpul şi spaŃiul de care discutăm, purtătorii lor să fie de sex masculin.34 De altfel, rezultatele arheologice preliminare din incinta circulară, de unde provine piesa, asociază segmentul de astragal cu numeroase „atribute” masculine (cuŃite, jetoane, piese de harnaşament etc.).35 27 Babeş 1983: 213, fig. 1/d; Rustoiu 1996: 116. 28 Babeş: 213; A. Rustoiu în AndriŃoiu, Rustoiu 1997: 112. 29 Probabil la acestea face trimitere şi A. Rustoiu (Rustoiu 1996: 116). 30 Inedit. Piesa a fost găsită în ringul ce delimitează un edificiu de formă circulară de pe latura NE a terasei a V-a, cu prilejul campaniei arheologice din anul 2006. Complexul în cauză se află în ultimul nivel de locuire din această zonă. 31 Rustoiu 1996: 115; 201, fig.73/10-15. 32 Божич 1981: 47-56. 33 Rustoiu 1996: 115-116. Recent, acelaşi autor a publicat un alt segment de centură cu astragale, folosit ca şi pandantiv, aparŃinând tipului Osijek, dintr-un mormânt de femeie de la Remetea Mare (jud. Timiş). Descoperirea funerară a fost încadrată în LT C1. (Cf. Rustoiu 2008: 227). 34 Elocvent este cazul cataramelor de centuri în formă de vergea . Cf. infra. 35 Cercetări inedite.
  • 51. Tipuri de catarame şi elemente de centuri de la Piatra Craivii 49 Din punct de vedere cronologic, tipul în cauză, în care se încadrează şi descoperirea de la „Piatra Craivii”, se datează în sec. I. a. Chr.36 III. Cataramă de centură în formă de vergea – „Profilierte Stabgőrtelhacken” 37(Voigt tip A – Fig. 6a). O apariŃie insolită în peisajul centurilor din Dacia preromană o constituie fragmentul de la o cataramă în formă de vergea,38 păstrat doar în partea sa inferioară. Dimensiuni: L max. păstrată – 8,5 cm, l bazei -2,4 cm. Th. Voigt a clasificat cârligele de centuri în formă de vergea profilată în două tipuri principale (A şi B) ca şi într-o serie auxiliară B1 şi unele forme deosebite.39. Forma A (Fig. 4b/1; Fig. 5/1-2) se termină la partea de închidere cu un buton sferic; puŃin înaintea acestuia se află, pe partea inferioară plată, o limbă de cataramă. Baza trapezoidală are, de obicei, de-a lungul muchiei sale longitudinale, un ornament crestat respectiv haşurat. În aceasta era fixată o centură cu două sau mai multe nituri. Zona mediană a vergelei era delimitată printr-un grup de trei extensii inelare care reŃineau niturile ornamentale din bronz. Peste următoarele segmente ale tijei se aflau îngroşări în formă de noduri, încadrate de protuberanŃe, ale căror părŃi aflate la vedere poartă de obicei un ornament haşurat în cruce.40 Definitorii pentru încadrarea cronologică a tipului A sunt descoperi- rile funerare de la Plötzin41, Rattmannsdorf42 şi Traunstein43. În inventarul funerar de la Plötzin se afla o fibulă din fier şi o situlă de bronz aparŃinând tipului Eggers 19. Astfel de vase sunt întâlnite mai ales în zona Elbei şi a Scandinaviei, ele fiind datate, potrivit lui J. Wielowiejski, anterior formelor 36 Rustoiu 1996 : 116. 37 Ne exprimăm gratitudinea faŃă de dr. Jacek Andrzejowski (Państwowe Muzeum Archeologiczne – Varşovia) ce ne-a atras atenŃia şi pus la dispoziŃie sinteza R. Bockius, P. Łuczkiewicz, Kelten und Germanen im 2. – 1. Jahrhundert vor Christus, Mainz, 2004. 38 Glodariu 1974: pl. XLVII/B11/r. Autorul citat a încadrat piesa discutată, cu semnul întrebării, în rândul ataşelor de produse greco-romane. Pe de altă parte, în baza unei informaŃii de la M. Babeş, încadrarea parŃial corectă a piesei de la Craiva este făcută de R. Bockius şi P. Łuczkiewicz (Bockius, Łuczkiewicz 2004: 13, nota 64; 137). 39 Appud Bockius, Łuczkiewicz 2004: 9. 40 Idem. Cf şi pl. III/2. 41 Bockius, Łuczkiewicz 2004: 11. 42 Idem. 43 Krämer 1968: 85-88, fig. 4.