Prof. univ. dr. ing. NICOLAE CEPOIUPOMICULTURA flPUCfiTfi
Prof. univ. dr. ing. N IC O L A E C E P O IUMembru Titular al Academiei Oamenilor de ŞtiinţăPOMICULTURA APLICATĂ Editura ...
I.S.B.N. 973-85284-1-0©Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate S.C. SUPEREXIM S.R.L. - Editura Ştiinţelor Ag...
Cuvânt înainte Lucrarea de faţă a fost elaborată şi redactată sub forma unui ghid practic, şise adresează tuturor cel...
şi experimentale din incinta Universităţii de Ştiinţe Agricole şi MedicinăVeterinară Bucureşti şi la Ferma Didactică şi de...
CAPITOLUL I CULTURA POMILOR, O ÎNDELETNICIRE VECHE ŞI O AFACERE PROFITA...
în zonele submontane scăpate de sub incidenţa colectivizării, unde localniciiau rămas pe pământul străbunilor lor, au fost...
la nivel de specie în anul 2000 îi informăm că s-au produs: 365 000 t niere;345 000 t prune; 65 000 t pere; 76 000 t cireş...
CAPITOLUL II O RG ANELE PO M ILO R ŞI ARBUŞTILO R FRUC TIFERI Părţile componente ale unui po...
La speciile pomicole înmulţite prin seminţe şi sâmburi (măr şi păr franc,nuc, zarzăr şi corcoduş), structura permanentă a ...
Rădăcinile active sunt albe, translucide, groase de 0,3-1 mm şi lungi de 0,1 -4 mm şi au o durată de viaţă foarte scurtă (...
Trunchiul este porţiunea de tulpină cuprinsă între colet şi prima ramurăprincipală a coroanei. Trunchiul pomilor creşte dr...
Fig. 2.4. - Clasificarea ramurilor anuale după poziţie: 1- terminale; 2-laterale; 3- concurente; 4- anticipate; 5- la...
Mugurii de rod sunt mai mari (cu mici excepţii), mai bombaţi şi cu vârfulrotunjit. Structura internă este alcătuită din pr...
Mugurii dorminzi (3) sunt muguri axilari, cu dezvoltare incompletă, situaţi lainserţia ramurilor, şi constituie rezerva de...
Frunzele speciilor cultivate (fig.2.10) sunt simple (1), lanceolate (2), ovale(3), eliptice (4), obovate (5), subrotunde (...
Fructele sunt simple, multiple şi compuse (fig. 2.13; 2.14; 2.15). 1 2 " 3 ...
CAPITOLUL IIIRECUNOAŞTEREA PE TEREN A SPECIILO R DE POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI în ultimul dcceniu, un număr ma...
sau pletoase, cu unghiul de inserţie variabil ca mărime (35°-130°). Coroana este globuloasă, sferic turtită, piramida...
Mugurii vegetativi sunt mici, conici, glabri, cu vârful ascuţit şi depărtat deramură. Mugurii de rod sunt mi eşti, ov...
Mugurii de rod sunt micşti şi se formează pe măciulii. Aceştia sunt mai marişi mai bombaţi decât cei vegetativi. In timpul...
a. ib. Fig. 3.4. - Evoluţia unui mugureflorifer: a- prun; b-cais Recunoaşterea caisului. Soiurile de c...
Coroana este larg globuloasă sau invers piramidală. Ramurile anuale sunt glabre, lucioase, de culoare roşic-sângerie p...
Ramurile anuale suni lucioase, de culoare cafeniu-cenuşie sau brun-roşcată. Ramurile de rod caracteristice sunt buche...
Frunzele sunt eliptice sau obovate, cu marginile dublu serate, prevăzute cudouă glande ncctarifere la baza limbului. ...
şi protogine, când cele femele se maturează mai devreme. Există însă şi cazuri desincronism între aceste flori, soiurile f...
Ramurile de rod dominante sunt buchetele de mai, ramurile mixte şi ramurilesalbe. Mugurii vegetativi sunt uşor bomba...
Fig. 3.9. - Evoluţia unui mugure mixt la : coacăz (a) şi agriş (b). Alte particularităţi. Mugurii şi frunzele stri...
Tulpinile anuale ale afinului sunt colorate în verde pal, verde strălucitorsau roşu-maroniu. Mugurii vegetativi su...
Mugurii sunt mici, mijlocii şi mari, depărtaţi de tulpini, deschişi la culoare. Mugurii mieşti formează lăstari şi ...
CAPITOLUL IV ÎNM U LŢIREA PO M ILO R ŞI A R BU ŞTILO R FRUCTIFERI în pomicultură sunt cunoscu...
Alegerea soiului şi portaltoiului După stabilirea tipului de plantaţie, în zona de cultură cunoscută,pomicultorii ...
Alegerea metodei de altoire Pentru înmulţirea pomilor în pepinieră se foloseşte altoirea în oculaţie(cu mugure). în...
portaltoiului şi circulaţia sevei (după uşurinţa desprinderii scoarţei). Dacă portaltoiisunt prea subţiri şi scoarţa trunc...
Pentru detaşarea scutişorului (altoiului), ramura altoi se fixează sub braţ înmâna stângă, iar briceagul aflat în mâna dre...
După 12-14 zile de la altoire, se verifică prinderea altoiului apăsând cudegetul arătător pe peţiolul care însoţeşte mugur...
portaltoilor viguroşi (mahaleb, piersic franc, corcoduş) şi în livadă, pentruschimbarea sortimentului de soiuri. La aceast...
Fig. 4 .8 .- Altoirea în ciespicătură.3-4 mm, situată central pc direcţia primul mugure (cel de jos). Altoiul astfel fason...
4.2. Despărţirea tufelor Se practică la speciile: agriş, coacăz şi zmeur şi constă în despărţirea uneitufe mari în alt...
(fig.4.11.).Butaşii pot fi: simpli (a), cu cârlig (b) şi cu călcâi (c) (fig.4.12). Sefolosesc la înmulţirea coacăzului, ag...
CAPITOLUL V CREŞTER EA , RODIREA ŞI USCAREA PO M ILOR Creştere...
în creştere, formând lăstari viguroşi, din carc sc aleg prelungirile şarpantelor şisubşarpantelor şi a ramurilor de semisc...
lăstari scurţi şi subţiri, cu puţine substanţe de rezervă, care nu le poate asigura obună rezistenţă la ger. întotdea...
a rodi în fiecare an, în timp ce M? îl determină să fructifice bienal (Movileanu,1980). Fructificarca în cicluri prelu...
a rodi în fiecarc an, în timp ce M? îl determină să fructifice bienal (Movilcanu,1980). Fructificarea în cicluri pre...
Uscarea pomilor U scarea este un proces lent, care se declanşează o dată cu apariţiafructificării. Primele ramuri car...
CAPITOLUL VI FORM AREA ŞI EVO LUŢIA M UG UR ILO R Fo...
La pomii tineri, îngrăşaţi putcmic cu azot, în toamnele lungi şi călduroase,inducţia florală poate apărea mult mai târziu ...
deslaşoară lent şi se încheie când apare prima frunză adevărată. Frunzele formateîn această fenofază sunt mici, anormale ş...
sau al insectelor (albine, bondari etc.). Când condiţiile de mediu sunt favorabile şidonatorii de polen (soiurile poleniza...
CAPITOLUL VII ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR 1 5 La înfiinţarea unei plantaţi...
Pregătirea începe cu defrişarea arboretului şi a pomilor solitari şi continuăcu nivelarea, desfundatul sau scarificarea te...
volum marc (tăieri şi recoltare) se pot folosi lucrători sezonieri proveniţi din altezone ale ţări. Prin asocierea ...
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu
of 272

Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu

-horticultura -cultivarea pomilor fructiferi -inmultirea pomilor fructiferi -altoirea pomilor fructiferi (tehnici de altoire) -taierea pomilor fructiferi -combaterea daunatorilor , -stropirea pomilor -tipuri de portaltoi -reteta de mastic pentru altoit
Published on: Mar 4, 2016
Published in: Self Improvement      
Source: www.slideshare.net


Transcripts - Pomicultura aplicata Nicolae Cepoiu

  • 1. Prof. univ. dr. ing. NICOLAE CEPOIUPOMICULTURA flPUCfiTfi
  • 2. Prof. univ. dr. ing. N IC O L A E C E P O IUMembru Titular al Academiei Oamenilor de ŞtiinţăPOMICULTURA APLICATĂ Editura ŞTIINŢELOR AGRICOLE Bucureşti
  • 3. I.S.B.N. 973-85284-1-0©Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate S.C. SUPEREXIM S.R.L. - Editura Ştiinţelor Agricole B-dul Libertăţiinr. 4, bl. 117, et. 3, ap. 7, sector 4 , 761061 - Bucureşti Tel: 337.30.67; 337.48.81-; Fax: 337.48.22; E-m ail: lider@ fx.ro Web Site: w w w .superexim .go.ro T iparul ex ecutat sub co m an d a nr. 20 006 C o m p an ia N a ţio n a lă a Im prim eriilor „ C 0 R E S I“ S.A . B ucureşti R O M Â N IA € :o£csn 1_1J Siste m u l calitâţji certificat S R E N IS O 9001
  • 4. Cuvânt înainte Lucrarea de faţă a fost elaborată şi redactată sub forma unui ghid practic, şise adresează tuturor celor care doresc să înfiinţeze şi să exploateze o plantaţiede pomi în scop comercial, familial sau ca mijloc de relaxare şi agrement. Pentru a răspunde acestui deziderat, autorul a considerat oportun să renunţela unele aspecte legate de biologie şi ecopedologie pom icolă în favoareatehnicilor de altoire, formare şi întreţinere a coroanelor şi de normare aîncărcăturii optime de rod a pomilor. Pentru prima dată, cultivatorii amatori auposibilitatea să recunoască pe teren speciile pomicole cultivate după indicatoribiologici, morfologici şi fenologici. De asemenea, fermierii pot afla mănunteutile despre organizarea ex p lo atărilo r pom icole viabile sub aspectuldimensiunilor, structurii soiurilor, calităţii m aterialului săditor folosit laînfiinţarea plantaţiilor de mare densitate, aplicarea noilor tehnici de construcţieşi întreţinere a coroanelor etc. în vederea înfiinţării plantaţiilor pomicole, fermierii au nevoie în primulrând de informaţii clare şi precise privind tendinţele de dezvoltare ale culturiipomilor pe plan naţional şi internaţional, cunoaşterea condiţiilor favorabileculturii speciilor şi soiurilor cultivate, precum şi cerinţele pieţii şi standardelecalitative ale fructelor. Pomicultura aplicată se bazează pc rezultatele ştiinţifice obţinute de autorîn ultimele 4 decenii şi pe o bogată experienţă practică acumulată în producereamaterialului săditor pomicol, piticirea pomilor, elaborarea şi aplicarea unorscheme noi de plantare în livezile de marc densitate, stabilirea unor tehnologiisimplificate de construcţie şi întreţinere a coroanelor şi a unor criterii biologicepentru normarea încărcăturii optime de rod a pomilor. Transferul de cunoştinţe pentru cei interesaţi să realizeze şi să exploatezeeconomic plantaţiile pomicole modeme este relativ uşor şi se realizează pe bazaschemelor originale şi a imaginilor reprezentative efectuate în câmpurile didactice
  • 5. şi experimentale din incinta Universităţii de Ştiinţe Agricole şi MedicinăVeterinară Bucureşti şi la Ferma Didactică şi de Cercetare Băneasa. Dicţionarul - anexă elaborat în termeni simpli şi precişi uşurează şi maimult înţelegerea noţiunilor de biologie şi tehnică pomicolă. Autorul
  • 6. CAPITOLUL I CULTURA POMILOR, O ÎNDELETNICIRE VECHE ŞI O AFACERE PROFITABILĂ Poziţia geografică şi clima ţării noastre au oferit dintotdeauna condiţiideosebit de favorabile pentru cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi. Despreaceastă îndeletnicire a strămoşilor noştri stau mărturie descoperirile făcute cu 5-6 secole în urmă, la Topalu (Dobrogea) şi Cioclovina (Hunedoara), precum şiunele documente scrise, rămase de pe vremea domnitorilor români (Dan I şiMircea cel Bătrân). In aceste însemnări, cronicarii vremii şi vizitatorii străini neamintesc de existenţa pădurilor întinse de pomi roditori din Ţara Românească şiMoldova şi despre satele în care oamenii trăiau îndeajuns, de pe urma veniturilordobândite din pomete. Sunt atribuite, de asemenea, cuvinte de laudă merelorDomneşti, perjelor şi piersicilor moldoveneşti care erau neîntrecute ca aromă şigust. Cu m ai bine de 5-6 decenii în urmă, în ţara noastră se mai puteauadmira încă, cu deplină satisfacţie, întinsele livezi de prun din Ţara Haţeguluişi de pe văile B uzăului şi Teleajenului, care cu mulţi ani în urm ă duceaufaima ţării noastre până hăt-departe, cu prunc lojnite, palincă sau ţuică deVăleni. D ar to ate aceste peisaje pom icole din zonele co lin are şi de lacâmpie aveau să d isp ară pentru totdeauna o dată cu co o p erativ izareaagriculturii. în urm a defrişării livezilor tradiţionale au fost înfiinţate masivplantaţii de măr, prun, cireş şi vişin, adeseori pe terenuri cu pante abrupteşi secetoase sau pe păşuni sărace şi excesiv de umede. D rept urm are, miide hectare de livezi tinere s-au uscat înainte de a începe să producă, iarmulte din cele răm ase neîngrijite au fost decim ate în scurtă vreme de bolişi dăunători.
  • 7. în zonele submontane scăpate de sub incidenţa colectivizării, unde localniciiau rămas pe pământul străbunilor lor, au fost înfiinţate de-a lungul vremii adevăratemicroferme de măr şi de prun, care le-au asigurat îndeajuns veniturile necesarepentru întreţinerea familiilor lor. Hărnicia şi inteligenţa acestor oameni parcănăscuţi pomicultori aveau să creeze, chiar înainte de revoluţie (1989), primiifermieri particulari şi primii milionari ai ţării. Se cuvine să amintim pe buniigospodarii din comunele: Voineşti, Cândeşti, Malul cu Flori şi Gemenea dinjudeţul Dâmboviţa. în etapa actuală, când locuitorii satelor şi-au redobândit pământul, cândinformaţiile despre intensivizarea culturilor pomicole şi piaţa de fructe au devenitaccesibile tuturor, apreciem că au fost create condiţiile necesare unei bune organizăria exploataţiilor pomicole eficiente, ale căror dimensiuni se vor stabili după suprafaţaterenului şi nivelul de dotare cu tractoarele şi maşinile corespunzătoare. Conducerea exploataţiilor mari va fi asigurată de specialişti atestaţi, iar acelor mijlocii şi mici (grădini familiale), de debutanţi şi amatori. Pentru obţinerea unor producţii economice şi competitive, specialiştii ferm ieri trebuie să posede suficiente cunoştinţe de m arketing, zonare şi m icrozonare a culturilor pom icole şi tehnologiile perform ante de ultim ă oră. Pomicultorii debutanţi angajaţi să producă fructe pentru asigurarea veniturilor necesare existenţei familiilor trebuie să-şi însuşească mai întâi indicatorii morfologici de recunoaştere pe teren a speciilor, soiurilor şi portaltoilor folosiţi în zonă şi să facă dovada că au noţiunile generale despre formarea şi evoluţia ramurilor de rod, construcţia coroanelor şi întreţinerea pomilor. Pomicultorii amatori care doresc să înfiinţeze plantaţii de agrement în vederea schimbării peisajului din propria grădină şi realizării unui climat de relaxare şi bună dispoziţie trebuie să ştie să aleagă cât mai bine speciile şi soiurile care se conduc mai uşor în forme artistice şi să-şi însuşească tehnicile de dirijare a pomilor plantaţi pe spaţii reduse. Toţi aceşti cultivatori, atestaţi şi neatestaţi, au datoria să cunoască şi să aplice în cultură tehnologii modem e şi eficiente şi să folosească un manage­ ment performant pentru obţinerea unor rezultate economice la nivelul ţărilor cu pom icultură dezvoltată. în felul acesta, producţia de fructe de 952 000 tone, realizată în anul 2000, va trebui să crească într-un ritm mai alert, depăşind astfel nivelul maxim de producţie din anul 1979 - 1 805 800 tone fructe Pentru cei interesaţi să cunoască producţiile de fructe realizate în România
  • 8. la nivel de specie în anul 2000 îi informăm că s-au produs: 365 000 t niere;345 000 t prune; 65 000 t pere; 76 000 t cireşe; 23 000 t piersici; 25 000 tnuci; 27 0 0 0 1caise; 6 5 0 0 1gutui; 15 6 0 0 1căpşuni şi 3 9 0 0 1 fructc de arbuşti.(www.fao.org)
  • 9. CAPITOLUL II O RG ANELE PO M ILO R ŞI ARBUŞTILO R FRUC TIFERI Părţile componente ale unui pom sunt: rădăcina şi tulpina. La pomiialtoiţi, rădăcina aparţine porlaltoiului, iar tulpina altoiului. Când pomii seînmulţesc prin seminţe (nucul, zarzărul, migdalul etc.), butaşi (coacăzul negru)sau drajoni (prunul Gras românesc şi vişinul local), tulpina şi rădăcina aparţinaceluiaşi individ. Din practica pomicolă se ştie că, la pomii altoiţi, între tulpină (altoi) şirădăcină (portaltoi) există o influenţă reciprocă. Pentru confirmarea acesteiinfluenţe, redăm în continuare comportarea soiului de măr Jonathan altoit peun portaltoi viguros obţinut din sămânţă şi un portaltoi de vigoare mică (M(J )înmulţit vegetativ (prin marcotaj). în primul caz, portaltoiul imprimă soiului o vigoare mare şi o fructificaretardivă (la 5-6 ani), fructelc obţinute sunt mici, mai puţin gustoase şi se valorificăgreu şi cu pierderi mari. în cazul al doilea, pomii au o creştere mai slabă, rodesc de timpuriu (la2-3 ani) şi formează fructe mari, mai intens colorate şi echilibrate ca gust. Rădăcina este partea subterană a pomului, specializată pentru absorbţia apei şi a substanţelor minerale din sol. Pentru uşurarea absorbţiei, rădăcina secretă în sol diferite substanţe, care dizolvă compuşii greu solubili, facându-i accesibili pomilor. în timpul creşterii, rădăcina se amplifică şi formează o structură permanentă (scheletul rădăcinii), cu ajutorul căreia pomul se ancorează şi se fixează mai bine în sol, şi o structură nepermanentă, care se reîntinereşte peri­ odic (de la 10 zile la 3-4 ani). Structura permanentă este alcătuită din rădăcini lungi de 1-15 m, groase de 3 mm-25 cm, dispuse orizontal, vertical sau oblic.10
  • 10. La speciile pomicole înmulţite prin seminţe şi sâmburi (măr şi păr franc,nuc, zarzăr şi corcoduş), structura permanentă a rădăcinii (fig.2.1) se compunedin: pivot (ordinul 0) şi ramificaţiile acestuia (ordinul I şi II). La nuc, scheletulrădăcinii este mai puternic şi alcătuit din rădăcini viguroase, puţine la număr, întimp ce la măr, ramificaţiile sunt mai multe şi mai grupate. Fig. 2.1. - Structura permanentă a rădăcinii: 0- pivotul; 1- rădăcini de ordinul I; 2- rădăcini de ordinul II. La pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi, rădăcinile care alcătuiesc structurapermanentă sunt mai numeroase şi mai subţiri (cu mici excepţii). Culoarea rădăcinilor pomilor este violacee (la zăizăr şi coacăzul negru), galben-roşcată (la cireş, vişin şi piersic), gălben-murdară (la corcoduş şi mahaleb), galben-cafenie (la măr), cafeniu-negricioasă (la păr) şi cenuşie brună (la nucul negru). într-un stadiu mai evoluat, rădăcina pomilor capătă o culoare negricioasădatorită suberului îngroşat şi exfoliat. Structura nepermanentă a rădăcinii (fig.2.2) este formată din rădăciniaxiale (1), rădăcini absorbante (2), intermediare (3) şi conducătoare (4). Rădăcinile axiale se formează primăvara în vârful rădăcinilor de schelet,asigurându-le acestora creşterea în lungime. Ele sunt albe, transparente, cu o lungimede 10-25 mm. Fig. 2.2. - Structura nepermanentă a rădăcinii 11
  • 11. Rădăcinile active sunt albe, translucide, groase de 0,3-1 mm şi lungi de 0,1 -4 mm şi au o durată de viaţă foarte scurtă (10-14 zile). Ele îndeplinesc funcţia deabsorbţie (prin perişorii absorbanţi) a apei şi a sărurilor minerale din sol. La unele specii pomicole, perişorii absorbanţi lipsesc, iar funcţia deabsorbţie este asigurată de micoriză. Micoriza este rezultatul unei aglomerări defilamente celulare ale unei ciuperci care contaminează rădăcinile pomilor (îndeosebila nuci fere) şi activează procesele de absorbţie. Prin substanţele antibiotice pecare le secretă, micoriza asigură protecţia rădăcinilor împotriva bolilor. Totalitatea rădăcinilor unui pom formează ceea ce noi numim sistemulradicular. Acesta se dezvoltă mai mult decât tulpina, deşi în sol sunt mai mulţifactori limitativi ai creşterii decât în atmosferă. Pe solurile pietroase, sistemul radicular al pomilor depăşeşte uneori de 3-4 ori proiecţia coroanei, iar pe un sol brun lutos, de peste 5 ori. La portaltoii generativi, sistemul radicular este de 4-6 ori mai marc decâtlaportaltoii vegetativi. In culturile clasice, sistemul radicular al pomilor este asigurat în proporţiede 85% de rădăcini orizontale şi dc numai 15% de rădăcinile verticale şi oblice. în plantaţiile superintensive, peste 25% din rădăcinile unui pom suntdispuse vertical şi oblic. în marea lor majoritate, rădăcinile se află în sol, la adâncimea de 20-100 cm, înfuncţie de vigoarea portaltoiului, tipul de sol şi sistemul de întreţinere a acestuia. Tulpina este partea aeriană a pomului. Ea este formată din trunchi şicoroană (fig.2.3). Fig. 2.3. -Elem entele componente ale tulpinii: a- trunchiul, b- axul, c-săgeata; 1-ramuri de ordinul I; 2- ramuri de ordinul II; 3- ramuri de ordinul III; 4-rarnuri de ordinul IV.12
  • 12. Trunchiul este porţiunea de tulpină cuprinsă între colet şi prima ramurăprincipală a coroanei. Trunchiul pomilor creşte drept sau răsucit, uniform sauasimetric. La baza trunchiului se află coletul pomului, adică punctul de legăturădintre rădăcină şi tulpină. La unele asociaţii soi-portaltoi, coletul este maiîngroşat, fapt ce dovedeşte că între cei doi parteneri există o oarecare nepotrivire.Se cunosc însă şi pomi (Goldcn Delicious/M9) la care coletul îngroşat asigurăpomilor o viaţă economică prelungită, precocitate în rodire şi o capacitate marede producţie. C oroana pom ilor este partea de tulpină situată deasupra trunchiului.Aceasta este compusă din: axul coroanei, săgeata (ramura anuală care prelungeşteaxul coroanei), ramuri multianuale care formează scheletul şi semischcletulpomilor, ramuri anuale (vegetative şi de rod) şi muguri (vegetativi şi de rod). Ramurile de schelet (ramurile principale) sunt ramificaţiile axului (deordinul I), din care iau naştere ramurile de ordinul II; acestea, la rândul lor,formează ramurile de ordinul III ş.a.m.d. La soiurile de măr de tip columnar, ramificaţiile principale (pornite dinax) sunt scurte şi groase. La pomii viguroşi, ramurile de ordinul I se numesc braţe sau şarpante,iar cele de ordinul II - subşarpante. Când pomii sunt maturi, aceste ramuri suntviguroase, conice şi longevive, formând o adevărată osatură a pomului. Cutimpul, însă, pe aceste ramuri se formează ramurile de semischelet şi de rod, creîndu-se astfel o rezervă de muguri suplimentari. Ramurile de semischelet sunt ramuri multianuale (2-6 ani) care se formează la început pe ax, apoi pe ramurile principale ale coroanei. Ele sunt subţiri şi încărcate cu multe ramuri anuale, vegetative şi de rod. Ramurile vegetative sunt mai groase (peste 15 mm) şi mai lungi (peste 70 cm) decât ramurile roditoare. Acestea, cu timpul, se transformă în ramuri de semischelet. Ramurile vegetative, în evoluţia lor, ramifică şi formează noi ramuri, ale căror vigoare şi denumire sunt date de poziţia iniţială a mugurilor. Aceste ramuri (fig.2.4) sunt: - ramuri terminale sau de prelungire (1), care iau naştere din mugurii terminali (din vâri); - ramuri laterale (2), formate din mugurii laterali; - ramuri concurente (3), formate din primii muguri laterali subterminali. Din mugurii de la baza ramurilor groase se formează ramurile lacome (5). Acestea cresc vertical, sunt viguroase şi prezintă multe ramuri anticipate, adică ramuri fiice formate în acelaşi an cu ramura mamă (4). Ramurile anticipate se formează mai mult la pomii tineri şi la pomii la care s-au aplicat tăieri de regenerare. 13
  • 13. Fig. 2.4. - Clasificarea ramurilor anuale după poziţie: 1- terminale; 2-laterale; 3- concurente; 4- anticipate; 5- lacome. Ramurile roditoare sunt creşteri de un an, cu muguri dispuşi solitar sau îngrupuri (2-6 muguri în grup), lungi de 3-30 cm (mai rar 50-70 cm) şi groase de 6-10 mm. In primii ani de livadă, unele soiuri de pomi diferenţiază o mare cantitatedc muguri de rod pe ramurile lungi, care, ulterior, devin ramuri de semischeletsau de schelet. Această însuşire se manifestă mai ales la soiurile precoce de mărşi păr altoite pe portaltoi de vigoare slabă şi mijlocie. Mugurii sunt organe de creştere şi de rodire cu structura anatomo-morfologică diferită. Mugurii vegetativi fde creştere) sunt mai mici, au vârful ascuţit şi bazalărgită şi o structură primară, formată dintr-un con de creştere, primordii defrunze şi muguri (fig.2.5). Din ei se formează întotdeauna lăstari sau rozete defrunze. Fig. 2 .5 .- Mugure vegetativ. 1- aspect exterior; 2- structura internă.14
  • 14. Mugurii de rod sunt mai mari (cu mici excepţii), mai bombaţi şi cu vârfulrotunjit. Structura internă este alcătuită din primordii (fig. 2.6). Mugurii de rod, larândul lor pot fi floriferi şi micşti. Fig. 2 .6 .- Mugure de rod. 1- aspect exterior; 2 - structura internă. Mugurii floriferi formează o singură floare (la piersic, cais şi migdal) sau oinflorescenţă cu 2-5 flori (la prun, cireş, vişin). Mugurii micşti evoluează într-o rozetă de frunze şi o inflorescenţă (la mărşi păr), într-un lăstar şi o floare (la gutui şi moşmon) sau într-un lăstar cu maimulte inflorescenţe (la zmeur şi mur). Mugurii vegetativi, după poziţia lor pe ramură, sunt numiţi: terminali, axilari,stipelari, dorminzi şi adventivi (fig. 2.7). Mugurii terminali (1) sunt situaţi în vârful ramurilor anuale şi îndeplinescfuncţia de creştere sau de rodire (măr, păr, gutui). Mugurii axilari (2) se formează în axila frunzei şi descresc ca mărime dela vârf către baza ramurii. Fig. 2.7 —Poziţia mugurilor vegetativi p e ramură. 15
  • 15. Mugurii dorminzi (3) sunt muguri axilari, cu dezvoltare incompletă, situaţi lainserţia ramurilor, şi constituie rezerva de muguri a pomilor. Din ei se formeazăramurile lacome. Aşezarea mugurilor pe o ramură este solitară (fig.2.8) la măr,păr, cireş (1), vişin etc., sau în grupuri (2) de câte 2-3 la prun şi piersic, şi 3-8 lacais. în cadrul grupului, mugurelc ccntral este vegetativ, iar cei laterali, floriferi (a; b). Fig. 2.8 - Modul de inserţie a mugurilor p e ramură. Mugurii suplimentari sunt cunoscuţi ca muguri stipelari şi au o aşezarecolaterală la piersic şi cais şi serială la nuc. Mugurii adventivi se formează în zonapericiclului, în dreptul razelor medulare. Sistemele de aşezare a mugurilor pe ramură, la pomi şi arbuşti, sunt: 2/6; 3/8;4/11 (fig.2.9). Fig. 2.9 - Sisteme de aşezare a mugurilor p e ramură.16
  • 16. Frunzele speciilor cultivate (fig.2.10) sunt simple (1), lanceolate (2), ovale(3), eliptice (4), obovate (5), subrotunde (6) şi de diferite tipuri, simplu cu lobulîntreg (7), lobate (8), palmat compuse (9) şi imparipenat compuse (10). [6 y /% Fig. 2.10 - Forme de frunze. Florile. Majoritatea speciilor pomicole au florile hermafrodite cu unul saumai multe pistiluri, (fig.2.11). Fig. 2.11.- Floare hermafrodită (măr, păr, cais etc.). Nucul şi castanul comestibil prezintă flori unisexuate monoic, unele au androceu, altele gineceu, dar ambele sunt pe aceeaşi plantă (fig. 2.12). Fig. 2.12.- Floare unisexuată: I.-femeieşti; 2- bărbăteşti. 17
  • 17. Fructele sunt simple, multiple şi compuse (fig. 2.13; 2.14; 2.15). 1 2 " 3 Fig. 2 .13.- Fructe: A I, A2- poamă; A3- bacă; A4- pseudobacă. B. 1 2 3 Fig. 2.14. - Fructe: B l; B2; B3- drupe, B4- hesperidă. Fig. 2.15.—Fructe: Cl-polinuculă; C2-polidrupă; C3- soroză; C4- siconă. Fructele simple sunt: A, ş i p o a m ă (la măr, păr şi gutui); A,-bacă (la coacăz);A f pseudobacă (agriş); B- drupă: l-prun; 2-nuc, 3-alun; B4-hcsperidă (lămâi);C,- polinuculă (căpşun); C2-polidrupă (zmeur); C3- soroză (dud); C4- siconă (smochin).18
  • 18. CAPITOLUL IIIRECUNOAŞTEREA PE TEREN A SPECIILO R DE POMI ŞI ARBUŞTI FRUCTIFERI în ultimul dcceniu, un număr mare de locuitori dc la oraşe şi sate auînceput să planteze pomi pe terenul de lângă casă şi în microferme mai mult saumai puţin organizate, care să le asigure fructele necesare pentru consumul îngospodărie sau ca o afacere profitabilă. Dar mulţi dintre aceştia, Iară cunoştinţede specialitate, au comis greşeli grave chiar de la procurarea materialului săditorpomicol şi înfiinţarea plantaţiei. Aşa se face că după ani de zile, când pomii auînceput să fructifice, au apărut în livezile lor meri, peri şi cireşi sălbatici, zarzări,corcoduşi, pruni, piersici şi migdali nealtoiţi (înmulţiţi prin sâmburi), vişini şipruni locali (mai puţini valoroşi), înmulţiţi prin drajoni. Pentru prevenirea unor astfel de greşeli, recomandăm celor interesaţicâţiva indicatori morfologici pentru recunoaşterea pe teren a speciilor pomicoleîn diferite stadii dc dezvoltare. Dintre accştia, considerăm mai importanţi:habitusul (talia pomului), particularităţile creşterii trunchiului (drept sau răsucit)şi a ramurilor de schelet, modul de exfoliere a ritidomului (a scoarţei exterioare)la pomii vârstnici, forma coroanei, caracteristicile creşterii ramurilor anuale(drept sau zigzagat), culoarea scoarţei şi a lenticelelor, mărimea şi formamugurilor vegetativi şi de rod, tipul florii (hermafrodit sau unisexuat), precumşi unele însuşiri ale form aţiunilor fructifere, ale frunzelor şi fructelor(pubescenţă, pruină etc.). Recunoaşterea mărului. Mărul altoit pe portaltoiul generativ (franc)atinge înălţimea de 8-10 m, iar pe portaltoii vegetativi, de vigoare slabă, celmult 2,5-3 m. Trunchiul la măr este drept, cilindric sau neregulat şi arc scoarţa galben-roşiatică, cenuşiu-argintie până la cenuşie. La pomii bătrâni, ritidomul se exfoliazăîn plăci neregulate, cu marginile curbate în sus. R am urile de sc h e le t sunt lungi, groase sau subţiri, drepte, arcuite 19
  • 19. sau pletoase, cu unghiul de inserţie variabil ca mărime (35°-130°). Coroana este globuloasă, sferic turtită, piramidală sau pletoasă. Ramurile anuale sunt lungi şi subţiri, pubescentc sau tomentoase în zona devârf, cu scoarţa cenuşie, roşiatică sau brun-cenuşie. Ramurile purtătoare de rod sunt reprezentate prin ţepuşe, nuieluşe saumlădiţe carc, în urma evoluţiei, formează burse şi vetre de rod. Se întâlnesc dc asemenea şi ramuri nepurtătoarc de rod: pintenii şi smicelcle. Mugurii vegetativi sunt mici, conici sau alungiţi, lipiţi de ramură. Mugurii de rod sunt micşti, mari, bombaţi, pubcscenţi sau pâsloşi. Prinevoluţie, ei formează o rozetă de frunze şi o inflorescenţă cu 5-7 flori (fig.3.1). Frunzele au forma ovală, cu marginea crenată (simplă sau dublu). Fructul este o poamă. Fig. 3.1. - Evoluţia unui mugure mixt (de rod) la măr Recunoaşterea părului. Soiurile de păr altoite pe portaltoi franc realizeazăo talie mare (habitus), de 10-12 m, iar pe gutui o talie redusă, de numai 2-3 m. Trunchiul părului este drept şi puternic, slab răsucit, cu crăpăturilongitudinale discontinui, adânci şi neregulate. Scoarţa este cenuşie, roşiatică pânălabrun-cenuşic. Ritidomul se exfoliază în plăci poliedrice regulate. Ramurile de schelet au o grosime mijlocie sau marc, sunt dresate sauarcuite, cu unghiul de inserţie de 35-70°. Coroana este îngust piramidală, sferică sau pletoasă. Ramurile anuale sunt lungi şi subţiri, uneori scurte, groase şi noduroase.Scoarţa este netedă, glabră, cenuşie, măslinie, brun-violacee, cu lenticele micişi ovale. Ramurile purtătoare de rod caracteristice părului sunt: ţepuşele, nuieluşeleşi mlădiţele, iar cele în devenire, pintenii şi smicclcle.20
  • 20. Mugurii vegetativi sunt mici, conici, glabri, cu vârful ascuţit şi depărtat deramură. Mugurii de rod sunt mi eşti, ovoconici, bombaţi, brun-roşiatici până la brunînchis, care primăvara dau naştere la o rozetă de frunze şi o inflorescenţă compusădin 6 -10 flori (fig.3.2). Fig. 3.2. - Evoluţia unui mugure mixt (de rod) la păr. Frunzele au limbul glabru şi pielos, sunt ovate, obovatc sau lanceolate. Fructul este o poamă. Recunoaşterea gutuiului. Gutuiul este un pom sau un arbusotid (cu maimulte tulpini) cu talia de 3-5 m. Trunchiul. în plantaţii organizate, gutuiul se conduce cu o singurătulpină, delim itându-se un trunchi înalt de 0,5-0,8 m. La pomii în vârstă,trunchiul este m ijlociu ca grosime, cu scoarţa cafeniu-cenuşie şi fisuratălongitudinal. Ritidomul este mai subţire decât la păr şi se exfoliază în fâşiilongitudinale. Ramurile de schelet sunt relativ groase, oblice sau arcuite şi cu unghiul deinserţie variabil (45-85°). Coroana este sferică, sferic-turtită, răsfirată sau invers piramidală. Ramurile anuale sunt mijlocii ca mărime, măslinii, brun- cafenii sau cenuşii,cu lenticele mici, ruginii şi pubescente. Ramurile purtătoare de rod sunt măciulii scurte, groase sau subţiri, careîn urma evoluţiei dau naştere la formaţiuni cunoscute sub numele de coame demelc. La pom ii tineri, primele fructificări se realizează pe ramuri lungi,asemănătoare mlădiţelor de la măr şi păr. Mugurii vegetativi sunt mici, mijlocii şi mari, conici, turtiţi, pubescenţi lavârf şi lipiţi de ramură. 21
  • 21. Mugurii de rod sunt micşti şi se formează pe măciulii. Aceştia sunt mai marişi mai bombaţi decât cei vegetativi. In timpul evoluţiei lor, mugurii de rod formeazăun lăstar scurt (8-10 cm), cu o floare în vârf (fig.3.3). Fig. 3.3. - Evoluţia unui mugure mixt (de rod) la gutui. Frunzele sunt mari, ovatc sau obovatc, cu marginea întreagă, pubescentă pepartea inferioară şi glabre pe cea superioară. Nervurile sunt proeminente. Fructul este o poamă. Recunoaşterea prun u lu i. Soiurile de prun altoite pc corcoduş formeazăpomi cu talia m are (6-7 m), iar pe prunul local, pomi cu talia m ijlocie (3,5-4 m). Trunchiul la prun este mijlociu şi gros, drept sau răsucit până la 180°.Scoarţa este netedă, brun-roşiatică până la brun- cenuşie, fisurată longitudinal-superficial. Rilidomul este brun-cenuşiu şi se exfoliază în plăci. Ramurile de schelet sunt lungi şi groase, cu unghiul de inserţie de 35-80°. Comana este invers piramidală, larg piramidală, elipsoidală sau sferic-turtită. Ramurile anuale sunt scurte şi groase, lungi şi subţiri, flexibile, de culoareverde-măslinie, castanie şi cenuşie până la brun-închis. Lenticelele sunt mici, ovaleşi gălbui. Ramurile de rod principale sunt buchetele ramificate şi ramurile mijlociiramificate. Mugurii vegetativi sunt mici sau mijlocii, conici, glabri şi cu vârful depărtatde ramură. Mugurii de rod sunt floriferi şi mai mici decât cei vegetativi. Ei suntdispuşi în grupuri dc câte 2-3, însoţind mugurele vegetativ, care este aşezat într-opoziţie centrală. Sunt ovoconici, bombaţi şi de culoare castaniu închis. în urmaevoluţiei lor, rezultă o inflorescenţă cu 2-4 flori (fig.3.4.a) Frunzele sunt ovate, obovate, ovale, cu marginile crenate sau serate. Fructul este o drupă.22
  • 22. a. ib. Fig. 3.4. - Evoluţia unui mugureflorifer: a- prun; b-cais Recunoaşterea caisului. Soiurile de cais în cultura clasică ating înălţimeadc 5-8 m. Trunchiul caisului este drept şi puternic, cu scoarţa aspră, brun-maronie,până labrun-cenuşie, crăpată adânc sau superficial. Ritidomul (la pomii vârstnici)se exfoliază în plăci. Ramurile de schelet sunt groase şi lungi, cu unghiuri de inserţie de 45-65°. Coroana este sferică şi sferic turtită. Ramurile anuale sunt lungi, geniculate, groase sau subţiri, de culoareviolacee sau roşie-brună, cu lenticele gălbui-cenuşii. La pomii tineri, ramurileanuale prezintă 2-3 valuri de creştere şi 1-2 serii de ramuri anticipate. Ramurile de rod sunt buchetele ramificate şi ramurile mijlocii ramificate. Mugurii vegetativi sunt mici sau mari, conici sau bombaţi, situaţi pe perniţeproeminente. Mugurii de rod sunt floriferi, mari sau mici, dispuşi în grupuri de câte 2-8 (înfuncţie de vigoarea ramurii). Fiecare formează o singură floare (fig.3.4.b). Frunza este rotundă sau ovat rotundă, cu marginea dublu serală sau dinţată. Fructul este o drupă. Alte caracteristici. Pe trunchi şi pe ramurile groase apar plăgi şi scurgerigomoase, care conduc la uscarea parţială sau totală a pomului. Recunoaşterea piersicului. Piersicul formează pomi cu înălţimea de 3-5 m.La piersicul dwarf (pitic), talia pomilor este cuprinsă între 0,6 şi 1,5 m. Trunchiul piersicului este scurt şi gros, cu scoarţa brun-roşiatică, brun-cenuşieşi cenuşiu-negricioasă, cu fisuri longitudinale superficiale sau adânci. Ritidomul seexfoliază parţial, în plăci alungite. Ramurile de schelet sunt lungi, groase sau subţiri, cu unghiul de inserţiede 35-70°. 23
  • 23. Coroana este larg globuloasă sau invers piramidală. Ramurile anuale sunt glabre, lucioase, de culoare roşic-sângerie pe parteaînsorită şi verde-gălbuie pe cea umbrită. Ramurile de rod sunt buchetul dc mai, ramura salbă, ramura mixtă, ramuralungă şi ramura anticipată. Mugurii vegetativi sunt mari sau mici, conici sau ovo-conici, lipiţi deramură şi acoperiţi spre vârf cu o pubesccnţă grosieră. Mugurii de rod sunt floriferi, mari, ovoizi, alungiţi, dispuşi solitar sau îngrupuri de câte trei. Dintr-un mugure se formează o singură floare (fig.3.5.a). Fig. 3.5. - Evoluţia unui mugure florifer: a- piersic; b-migdal. Frunzele sunt mari, lanceolate şi recurbate ca o seceră, cu glande nectarifcrepepeţiol. Fructul este o drupă. Alte caracteristici. Piersicii tineri formează 2-3 serii de ramuri anticipate,îndesind şi umbrind coroana. Când piersieul intră în declin, îşi fac apariţia petrunchi scurgeri gomoase şi plăgi, iar la baza ramurilor de schelet - ramurilelacome. Degamisirea şi uscarea rapidă a ramurilor care fructificăsunt fenomenespecifice piersicului. Recunoaşterea cireşului. în livezile clasice, cireşul (netăiat) poate atingeînălţimea de 10-15 m, iar în luminişurile din pădure, cireşul sălbatic poatedepăşi uşor 25 m. Trunchiul la cireş este gros, neted sau uşor răsucit. Are scoarţa netedă sauaspră, ccnuşiu-deschis sau cenuşiu-brună, cu lenticclc mari, proeminente.Ritidomul este pielos şi se exfoliază în fâşii circulare. Ramurile de schelet sunt lungi, groase şi noduroase, etajate sau neetajate,dresate sau arcuite, cu unghiul de inserţie dc 45-70°. Coroana. La pomii tineri, coroana este îngust piramidală, iar la cei maturi- larg piramidală, sferic alungită sau globuloasă.24
  • 24. Ramurile anuale suni lucioase, de culoare cafeniu-cenuşie sau brun-roşcată. Ramurile de rod caracteristice sunt buchetele de mai. Pletele şi ramurilemijlocii se formează la un număr mic de soiuri şi într-o proporţie redusă. Mugurii vegetativi sunt de mărime mijlocie, cilindro-conici sau conici,cu vârful mai apropiat sau mai depărtat de ramură. Mugurii de rod sunt floriferi şi formează o inflorescenţă cu 2-5 flori(fig.3.6.a). Au forma conică sau sfero-conică. Fig. 3.6. - Evoluţia unui mugure Jlorifer: a- cireş; b-vişin Frunzelesunt ovate, eliptice sau lanceolate, cu marginile dublu serate. Fructul este o drupă. Alte caracteristici. Majoritatea soiurilor de cireş formează etaje naturaleşi emit foarte greu lăstari lacomi, necesari regenerării. în multe zone din ţară,cireşul este afectat de ger şi prezintă pe trunchi arsuri şi scurgeri gomoase (primiiindicatori ai uscării pomilor). Recunoaşterea vişinului. Soiurile de vişin sunt arbustoide şi arborescente,formând pomi de talie mică (2-3 m) şi mare (5-6 m). Trunchiul este gros, mijlociu sau subţire, cilindric, cu scoarţa netedă saurugoasă, cenuşiu-roşiatică sau brun-roşiatică. Ritidomul se exfoliază în plăci marisau în laşii circulare. Ramurile de schelet sunt viguroase, cu unghiuri de inserţie de 35-70°. Coroana este invers piramidală, sferică, sferic alungită sau sferic turtită. Ramurile anuale sunt lucioase, de culoare brun-roşiatică, cu lenticelemici. Ramurile de rod caracteristice sunt ramurile plete. Sunt puţine soiuri carefructifică şi pe ramuri mijlocii şi buchete de mai. Mugurii vegetativi sunt mari, conici sau ovoconici, cu vârful rotunjit şidepărtat de ramură. Mugurii de rod sunt mari, ovoizi-alungiţi sau bombaţi şi dau naştere lainflorescenţe cu 4-6 flori (fig. 3.6.b). 25
  • 25. Frunzele sunt eliptice sau obovate, cu marginile dublu serate, prevăzute cudouă glande ncctarifere la baza limbului. Fructa* cste o drupă. Alte caracteristici. Soiurile de vişin care rodesc pe plete se degamisescuşor, iar după 15-20 de recolte, se usucă. Pe trunchi şi pe ramurile groase deschelet se formează frecvent gome şi plăgi cauzate de ger. Recunoaşterea nucului. Soiurile şi populaţiile locale de nuc ating înălţimiimpresionante (peste 20 m). Trunchiul nucului este drept şi cilindric, cu scoarţa alb-cenuşie sau brun-cenuşie, netedă şi cu fisuri longitudinale adânci. Ritidomul se exfoliază în plăcimici, prismatice, cu marginile întoarse. Ramurile de schelet sunt lungi şi groase, cu unghiul de inserţie de 60-80°, dispuse etajat sau solitar. Sc cunosc populaţii dc nuc cu ramificare bazitonă(lăstărire bazală) şi predominant acrotonă (crcşteri grupate la vârf) Coroana este conică, sferică, larg piramidală, rară sau deasă. Ramurile anuale sunt groase, lucioase, brun-verzui sau verde-măslinii şi cumugurii aşezaţi solitar sau în grup (seriali). Mugurii vegetativi sunt mici şi sferici. Mugurii de rod sunt muguri micşti, aşezaţi pe ramură terminal sau subter-minal (fig.3.7.a). Din ci se formează un lăstar fertil, cu 3-6 flori femeieşti(fig.3.7.b). Mugurii de amenţi au aspectul solzos, sunt mari, conici şi formează numaiflorile bărbăteşti (fig.3.7.c). Frunzele sunt mari, imparipenat compuse cu 7-9 foliole. Fructul este o drupă falsă. Alte caracteristici. La majoritatea soiurilor de nuc înmulţite prin altoirenu există un sincronism între deschiderea florilor femeieşti şi bărbăteşti. Secunosc soiuri protandre, când amenţii ajung la maturitate înaintea florilor femele, Fig. 3.7. - Evoluţia unui mugure mixt (a;b) şi florifer (c).26
  • 26. şi protogine, când cele femele se maturează mai devreme. Există însă şi cazuri desincronism între aceste flori, soiurile fiind cunoscute cahomogame. Măduva estediscontinuă sub formă de lamele transversale. Recunoaşterea castanului comestibil. Soiurile de castan comestibilformează pomi viguroşi, înalţi (15-35 m) şi foarte longevivi. Trunchiul castanului comestibil este viguros şi drept, cu scoarţa netedă,de culoare cenuşiu-argintie în tinereţe şi brun-negricioasă, cu fisuri longitudinale,la maturitate. Ramurile de schelet sunt lungi, viguroase, dispuse aproape orizontal. Coroana este largă, sferic turtită. Ramurile anuale sunt slab înclinate, de culoare brun-roşiatică sau brună. Mugurii vegetativi sunt mici, conici, de culoare cafenie, cu vârful depărtatde ramură. Mugurii floriferi sunt ovoizi, formează amenţi unisexuaţi sau androgini,cu flori femele şi flori bărbăteşti (fig.3.8). Fig. 3 .8 .- Inflorescenţă la nuc şi la castanul com estibil: a-flori femeieşti; b-flori bărbăteşti. Frunzele sunt mari, oblong lanceolate, cu marginile dinţate. Fructul este o achenă. Recunoaşterea migdalului. în condiţii favorabile, soiurile de migdal atingo înălţime de 8-10 m şi o longevitate de peste 30 de ani. Trunchiul migdalului este gros, cu scoarţa cafeniu-brună sau brun închis,cu fisuri adânci. Ramurile de schelet sunt lungi, groase sau subţiri, geniculatc şi bifurcate,cu unghiuri de inserţie de 45-75°. Coroana este invers conică, semisferică sau invers piramidală, rară saudeasă. Ramurile anuale sunt noduroase, de culoare cenuşiu-cafenie, arămie, cu opruină albicioasă. 27
  • 27. Ramurile de rod dominante sunt buchetele de mai, ramurile mixte şi ramurilesalbe. Mugurii vegetativi sunt uşor bombaţi, ascuţiţi sau rotunjiţi la vâr! siformează o singură floare (fig.3.5.b). Frunzele sunt lanceolate, fin serate, cu glande gălbui. Fructul este o drupă. Recunoaşterea alunului. Alunul este un arbustoid cu mai multe tulpini,care creşte sub formă de tufa, atingând înălţimea de 3-4 m. Tulpinile sunt groase şi puternic ramificate la bază. Ritidomul prezintăfisuri sau linii longitudinale îngroşate. Ramurile de schelet sunt lungi, subţiri sau groase, cu ramificaţii puţine,de culoare brun-cafenie, brun-cenuşie sau brun-vineţie. Coroana este globulos-turtită, globulos-alungită, cilindrică şi neregulată. Ramurile anuale sunt brun-cenuşii sau brun-roşcate, cu lenticele alungite,albicioase, gălbui sau cafenii. La alun se formează muguri vegetativi, mugurimicşti şi muguri de amenţi. Mugurii vegetativi sunt situaţi la baza ramurilor anuale, pe drajoni şiramuri lacome, sunt ovoid-globuloşi, brun-cenuşii, verzi sau acoperiţi cu 3-5solzi. Mugurii m icşti pentru flori femele sunt situaţi de regulă în treimeasuperioară a ramurilor anuale. Mugurii micşti formează în anul următor un lăstar mic cu amenţi în vârfşi 2-3 muguri pentru flori femeieşti. Mugurii de amenţi, din care se formează flori bărbăteşti. Frunzele suni mari sau mijlocii, eliptice, subrotunde sau ovate, de culoarcverde sau roşu-grena. Fructul este o nucă, protejată de un involucru, mic sau marc. Recunoaşterea coacăzului negru. Coacăzul negru este o tufă erectăsau răsfirată, înaltă de 1-1,5 m. Tulpinile care alcătuiesc tufa sunt de vârste (1-5 ani) şi culori diferite.Cele anuale au culoarea cafenie şi se exfoliază în fâşii neregulate, iar celemultianuale sunt colorate în cenuşiu închis. Mugurii vegetativi sunt ovoizi sau conic alungiţi cu vârful ascuţit şidepărtaţi de ramură şi sunt situaţi pe jum ătatea inferioară a tulpinilor anuale. Mugurii de rod sunt micşti şi se formează pe jumătatea superioară atulpinilor şi ramurilor anuale, sunt mai voluminoşi şi dau naştere la 1-2inflorescenţe cu mai multe flori (fig.3.9.a). Frunzele sunt trilobate, cu marginile dublu serate. Fructul este o bacă inserată pe un ciorchine scurt.28
  • 28. Fig. 3.9. - Evoluţia unui mugure mixt la : coacăz (a) şi agriş (b). Alte particularităţi. Mugurii şi frunzele strivite în mână emană un mirosgreu, foxat, specific coacăzului negru. Recunoaşterea coacăzului roşu. Coacăzul roşu este o tufa cu tulpini erecte,înaltă de 1-1,5 m. Tulpinile anuale sunt viguroase de culoare cafeniu-cenuşie, cafeniu-roşcat,sau brun deschis, iar cele multianuale brun-cenuşiu. Mugurii vegetativi sunt mici, plaţi, ovoizi, ovoid-ascuţiţi, cafenii, cuvârful depărtat de ramură. Mugurii de rod sunt concentraţi în punctul de trecere între două vârsteale ramurilor. Sunt mici, ovoid-ascuţiţi sau ovoizi. Frunzele sunt mici, pentalobate şi gofrate. Fructul este o bacă. Recunoaşterea agrişului. Agrişul formează tufe dese, înalte de 0,6-1,30 m,alcătuite din tulpini de vârste diferite, în majoritate arcuite. Tulpinile anuale sunt viguroase, acoperite cu ghimpi simpli, bifurcaţisau trifurcaţi, care cad o dată cu exfolierea ritidomului. Au culoarea brun deschisăalbicioasă şi cafeniu-cenuşie. Tulpinile mai bătrâne au scoarţa brună, brun-cenuşie deschis, crăpată şi cu lenticele mari şi prezintă exfolieri fine în foiţe lateşi albe. M u g u rii v e g e ta tiv i sunt m ai m ici şi m ai în g u şti decât m uguriimieşti. Mugurii de rod (mieşti) evoluează într-un lăstar scurt, cu 1-3 flori(fig.3.9.b). Frunzele sunt simple, de mărime mijlocie sau mare, cu 3-5 lobi. Fructul este o bacă. Recunoaşterea afinului. Afinul cultivat, cu tufa înaltă, realizează o taliecuprinsă între 0,6-2,5 m. 29
  • 29. Tulpinile anuale ale afinului sunt colorate în verde pal, verde strălucitorsau roşu-maroniu. Mugurii vegetativi sunt mici şi triunghiulari acuminaţi. M uguriifloriferi se întâlnesc în treimea superioară a ramurilor anuale,sunt mai mari decât cei vegetativi şi au forma rotund-ovală. Frunzele sunt alungite, eliptice sau lanceolate şi dispuse în spirală. Fructul este o bacă, de formă sferică turtită, cu diametrul mare, de 12-20 mm, şi culoarea de la albastru deschis până la albastru închis, acoperită cupruină. Recunoaşterea zmeurului. Zmeurul este un semiarbust, cu tulpini de 1 şi2 ani, înalt de 1,2-1,6 m. Tulpinile anuale sunt erecte, cu vârful curbat, cu sau fară ţepi. Scoarţaeste cafeniu deschis cu o uşoară nuanţă galben-albicioasă pe partea umbrită şiroşcată pe cea însorită, cu un strat foarte subţire de pruină. Mugurii vegetativi se formează în partea bazală a tulpinilor de un an, suntmici, triunghiulari şi de culoare cafeniu închis. Mugurii de rod (micşti) se formează pe treimea mijlocie şi superioară atulpinilor anuale şi au capacitatea de a forma lăstari cu inflorescenţe (fig.3. lO.a). Fig. 3.10.- Evoluţia unui mugure mixt la: a -zmeur; b-mur. Frunzele sunt compuse (cu 3-5 foliole) peţiolate, stipelate, glabre şi verzipe faţa superioară, alb-argintii şi tomentoase pe cea inferioară. Fructul este o polidrupă. Alte particularităţi. Plantele de zmeur se reînnoiesc în fiecare an prinnoii drajoni care se formează din mugurii dc pe rădăcini. Recunoaşterea m urului fă r ă ghim pi. Soiurile de mur fară ghimpi culti­vate în ţara noastră prezintă tulpini lungi (4-8 m) şi groase (10-30 mm) deculoare verde-violacee.30
  • 30. Mugurii sunt mici, mijlocii şi mari, depărtaţi de tulpini, deschişi la culoare. Mugurii mieşti formează lăstari şi inflorescenţe (fig. 3.10.b). Frunzele sunt compuse, imparipenat, cu 3-5 foliole, de culoare verde,verde-roşiatică pe partea superioară, verde deschis spre argintiu pe cea inferioară. Fructul este o polidrupă. Alte particularităţi. Murul se înmulţeşte uşor pe calc vegetativă (marcote,butaşi de rădăcină şi tulpină, drajoni). Recunoaşterea căpşunului. Căpşunul este o plantă perenă, semilemnoasă,care creşte sub formă de tufă mică (20-40 cm). Tulpina (partea aeriană) are înălţimea de 15-20 cm şi este formată dinmultiple ramificaţii, pedunculi florali, frunze, stoloni şi muguri (fig.. 3.11). Fig. 3 . 1 1 - Tu/a de căpşun în vârstă de 2 ani, cu stoloni şi rozete. Mugurii vegetativi se formează la baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii.Din ei se dezvoltă stolonii (tulpinile târâtoare). Mugurii floriferi se formează în vârful creşterilor anuale şi lateral dinmugurii rozetelor de frunze. Frunzele au câte 3 foliole. Fructul este o polidrupă.
  • 31. CAPITOLUL IV ÎNM U LŢIREA PO M ILO R ŞI A R BU ŞTILO R FRUCTIFERI în pomicultură sunt cunoscute două metode de înmulţire a pomilor şiarbuştilor fructiferi: înmulţirea sexuată şi înmulţirea vegetativă. Se înmulţesc sexuatpopulaţiile locale de nuc şi castan comestibil, iar pe cale vegetativă - toate soiurileşi speciile cultivate. Plantele înmulţite pe cale vegetativă îşi păstrează în totalitate însuşirileereditare dobândite de-a lungul timpului. Dintre formele de înmulţire vegetativă, menţionăm: altoirea, despărţireatufelor, înmulţirea prin drajoni, marcotajul, butăşirea şi înmulţirea prin stoloni. 4.1. Altoirea Altoirea este o metodă de înmulţire şi de promovare a soiurilor valoroasede pomi, de înnobilare a speciilor pomicole spontane (măr pădureţ, păr pădureţ,mahaleb etc.) şi sem icultivate (zarzăr, corcoduş etc.) şi de schimbare asortimentului de soiuri învechit ale căror fructe nu mai corespund solicitărilorconsumatorilor. în pomicultură, altoirea este considerată o tehnică de lucru a chirurgieivegetale prin care doi parteneri (altoiul şi portaltoiul) vin în contact, se acceptărcciproc şi convicţuiesc multă vreme ca o entitate pomicolă nouă. Când între aceşti parteneri apar unele nepotriviri şi rănile se vindecăgreu şi incomplet, există riscul ca pomii să se usuce încă din primii ani deconvieţuire. Uneori, însă, uscarea se produce lent, dar progresiv, recoltele defructe fiind nesemnificative şi de calitate slabă. Aceste forme de manifestare a incompatibilităţii la altoire (parţială sau totală)între altoi şi portaltoi trebuie cunoscute din timp şi evitate chiar de la alegereapartenerilor, pentru a nu se înregistra în livezile tinere un număr mare de goluri.32
  • 32. Alegerea soiului şi portaltoiului După stabilirea tipului de plantaţie, în zona de cultură cunoscută,pomicultorii îşi aleg soiurile cerute pe piaţa de fructe şi portaltoii cu cele maibune însuşiri. Pentru livezile de pomi cu densitate mică se aleg soiuri valoroase,viguroase şi rezistente la boli, care formează coroane ample şi cu scheletputernic pentru a rezista încărcăturii mari de fructe. în livezile modeme (intensive şi superintensive) se folosesc soiuri devigoare m ijlocie şi mică, precoce şi foarte productive, pretabile pentruintensivizare. în zonele sudice, unde pomii pornesc în vegetaţie mai devreme, serecomandă soiuri timpurii de prun, cais, piersic, cireş, măr şi căpşun, ale cărorfructe se valorifică mai uşor pe piaţa liberă şi la preţuri ridicate. în zonele montane se plantează soiuri de măr, păr şi arbuşti fructiferi cumaturare timpurie a fructelor, deoarece perioada de vegetaţie este mai scurtădecât în zonele colinare şi de câmpie. Pentru zona dealurilor mijlocii şi înalte, sortimentul va fi alcătuit în princi­pal din soiuri cu maturarea fructelor mijlocie şi târzie, asigurându-se astfel un consumeşalonat de fructe, din toamnă până primăvara târziu. Prin tradiţie, zona dealurilor mijlocii şi a colinelor din ţara noastră varămâne şi în continuare sursa principală de mere, pere, prune, cireşe, vişine, alune,nuci, coacăze şi agrişe. Terasele Dunării, Dobrogea şi Câmpia de Vest a ţării vor fi principalelezone care vor furniza cantităţi mari de piersici, caise, migdale şi căpşuni. Pentru ca producţia de fructe să fie constantă şi performantă, pentru fiecaresoi de bază se stabilesc 1-2 polenizatori, verificaţi în zonă, cu polen fertil şi cuaceeaşi epocă de înflorire şi maturare a fructelor. în continuare se aleg portaltoii franc pentru cultura clasică şi portaltoiivegetativi, de vigoare mică şi mijlocie, pentru livezile intensive şi superintensive. Portaltoii trebuie să fie compatibili cu soiurile recomandate şi să prezinteo mare capacitate de adaptare la condiţiile de sol din zona de cultură. Din practica pomicolă se ştie că unele soiuri de păr sunt incompatibile cugutuiul (ca portaltoi), în timp ce altele de cais şi piersic au o durată de viaţă maiscurtă când sunt altoite pe corcoduş. Longevitatea soiurilor de păr creşte când sunt asociate cu părul franc, acelor de piersic cu migdalul şi a caisului cu unele populaţii locale de prun(Buburuz). 33
  • 33. Alegerea metodei de altoire Pentru înmulţirea pomilor în pepinieră se foloseşte altoirea în oculaţie(cu mugure). în perioada iulic-august se practică altoirea în ochi dormind, iarprimăvara, în luna aprilie, altoirea în ochi crescând. La altoirea în ochi dormind, altoiul este un scutişor de scoarţă cu lungimeade 3 cm, însoţit pe partea inferioară de o foiţă subţire de lemn, iar pe parteasuperioară de un mugure vegetativ şi un peţiol de frunză de 0,5 cm lungime. La altoirea în ochi crescând, altoiul nu mai prezintă porţiunea depeţiol. Pentru realtoirea puieţilor în pepinieră şi a pom ilor în livadă (învederea schimbării sortimentului), pentru inducerea fructificării şi înnobilăriiunor specii sem icultivate (prun franc, zarzăr) sau anulării incompatibilităţiiîntre altoi şi portaltoi (păr altoit pe gutui) se folosesc metodele de altoire curamuri detaşate. La altoire se folosesc: bricege de altoit, foarfeci de pomi, cosoare,despicătoare, pietre şi curele pentru ascuţit bricegele, rafie, mastic, ramuri altoi,etichete, sfoară etc. (fig.4.1). Fig. 4 .1 - Unelte folosite la altoit. Altoirea în oculaţie se efectuează în pepinieră pe portaltoi generativi (dinsămânţă) şi vegetativi (marcotc sau butaşi înrădăcinaţi) cu grosimea 7-8 mm şi înlivadă în coroana pomilor tineri, pe ramuri de 1-2 ani, când se urmăreşte schimbareasoiului depăşit cu unul performant. Altoirea cuprinde următoarele operaţiuni: fasonarea altoiului, tăierea şidesprinderea scoarţei portaltoiului, detaşarea şi introducerea scutişorului înlocaşul confecţionat pe portaltoi şi executarea legăturii. înainte de altoire cu 3-4 săptămâni, un muncitor verifică grosimea34
  • 34. portaltoiului şi circulaţia sevei (după uşurinţa desprinderii scoarţei). Dacă portaltoiisunt prea subţiri şi scoarţa trunchiului se desprinde relativ greu, vârful ierbaceu alacestuia se ciupeştc, iar solul se irigă şi se fertilizează cu azot pentru îngroşareaportaltoiului şi activarca sevei. In ziua altoirii se desfac biloanele (la portaltoiigenerativi) şi se suprimă toate ramificaţiile portaltoiului pe o înălţime de 15-20 cmde la sol. Cu o cârpă uşor umezită, se şterge praful din zona de altoire pentru a nudeteriora lama briceagului de altoit. în ziua altoirii, din plantaţia mamă furnizoare de altoi se recoltează lăstarilungi (40-50 cm), lignificaţi, cu muguri vegetativi normal dezvoltaţi (farăanticipaţi) care se defoliază, păstrând pentru controlul prinderii altoiului o porţiunemicădepeţiol (fig.4.2). Fig. 4 .2 .- Fasonatul lăstarului altoi. O dată stabilită înălţimea de altoire (la 3-4 cm de la sol pc portaltoiulgenerativ şi 10-12 cm pe cel vegetativ), altoitorul execută cu briceagul pe portaltoi(spre nord) o incizie transversală de 8-12 mm şi una longitudinală (de 3,5-4 cm),de jos în sus, până se întretaie cu prima. Apoi, cu spatula briceagului, desprindeuşor scoarţa portaltoiului de o parte şi de alta a secţiunii longitudinale, prin douămişcări succesive, una descendentă şi alta ascendentă (fig.4.3). Fig. 4.3. —Tăierea portaltoiului. 35
  • 35. Pentru detaşarea scutişorului (altoiului), ramura altoi se fixează sub braţ înmâna stângă, iar briceagul aflat în mâna dreaptă se culcă cu lama pe altoi, înformă de X. Apoi se imprimă briceagului o mişcare înainte şi spre dreapta, pentrua tăia mai uşor scoarţa, şi o fâşie subţire de lemn (sub mugure) pe o lungime de3 cm. (fig.4.4). Scutişorul astfel detaşat şi fixat între degetul mare şi lama Fig. 4.4 - Detaşarea scutişoruluibriceagului se introducc prin împingere în locaşul de pe portaltoi. Cu degetelearătătoare de la ambele mâini, se presează scoarţa portaltoiului peste altoi şi sescurtează altoiul dacă accsta depăşeşte incizia transversală (fig.4.5). După aceease leagă strâns cu rafie sau cu fâşii de policlor vinii (fig. 4.6), protejând tot timpulmugurele altoi. Fig. 4 .5 .- Introducerea scutişorului sub scoarţa portaltoiului. Fig. 4.6.- Executarea legatului.36
  • 36. După 12-14 zile de la altoire, se verifică prinderea altoiului apăsând cudegetul arătător pe peţiolul care însoţeşte mugurele altoi. Dacă acesta cade, estesemn bun - altoiul s-a prins, dacă nu, portaltoiul va fi realtoit pe partea opusăprimei grefe. în timpul altoitului, lăstarii altoi se ţin la umbră, înfăşuraţi în cârpe umede(în găleţi de plastic), lama briceagului se trage periodic pe gresie şi pe curca şise şterge (după 3-4 altoiri) pe un bandaj de pânză, fixat pe mâna stângă, pentrua elimina seva oxidată. Altoirea se execută în tot timpul zilei când cerul esteînnorat, sau între orele 600- 1000 şi 1600 şi 2000, când este senin şi foarte cald. Altoirea cu ramuri detaşate. Se execută spre sfârşitul perioadei de repausa pomilor (în copulaţie şi dcspicătură) şi la începutul vegetaţiei (sub scoarţă).Pentru aceste altoiri se recomandă ca ramurile altoi să fie recoltate cu 3-4săptămâni înainte de umflarea mugurilor. După recoltare, ramurile altoi sc facpachete, sc tratează cu o substanţă fungicidă, sc introduc în pungi de plastic şise păstrează până la altoire în frigider, la temperatura de 2-3°C. Dacă suntrecoltate mai devreme, se împarafinează şi se depozitează în camere frigorifice. Pentru badijonarca rănilor de pe portaltoi şi altoi se foloseşte ceara dealtoit (mastic) preparată din: răşină (400 g), ccară de albine (200 g), seu de oaie(100 g) şi spirt (90 ml). Aceste substanţe se mărunţesc şi se pun într-un vas, pcfoc (fără spirt), pentru fierbere şi omogenizare. După o oră de fierbere, aceastăcompoziţie se răceşte (sub 79°C) şi sc amestecă cu spirt, obţinându-se astfel unlichid vâscos. Până la altoire, masticul se păstrează în sticle sau borcane, iar lafolosire se încălzeşte la foc. Altoirile cu ramuri detaşate practicatc la noi şi cu rezultate bune sunt:altoirea în copulaţie perfecţionată, altoirea în despicătură şi altoirea sub scoarţăperfecţionată. Altoirea în copulaţie perfecţionată. La această altoire, atât altoiul, câtşi portaltoiul trebuie să aibă aceeaşi grosime (8-15 mm). Sc foloseşte în pepinierăpentru realtoirea portaltoilor şi în livezile tinere (în coroana pomilor) pentruschimbarea sortimentului de soiuri. Altoirea constă în efectuarca unei secţiuni oblice în portaltoi şi altoi (de2,5-3 cm) şi a unei tăieturi pentru îmbinarea celor doi parteneri (fig. 4.7). încontinuare, altoiul se fasonează la o lungime de 2-3 muguri. Pentru îmbinarese suprapun mai întâi secţiunile şi apoi, printr-o apăsare uşoară şi continuă, seîmbină limbile, potrivindu-se (prin mişcări scurte) zonele de creşterc ale celordoi parteneri. în punctul de altoire se execută o legătură strânsă (de jos în sus), dupăcare sc ung cu mastic marginile secţiunilor şi capătul de sus al altoiului. Altoirea în despicătură se foloseşte în pepinieră pentru realtoirea 37
  • 37. portaltoilor viguroşi (mahaleb, piersic franc, corcoduş) şi în livadă, pentruschimbarea sortimentului de soiuri. La această altoire, portaltoiul are o grosime de2-10 cm, iar altoiul de 7-8 mm. Fig. 4.7 - Altoirea în copulaţie perfecţionată 1- secţionarea altoiului; 2- secţionarea portaltoiului; 3- îmbinarea altoiului cu portaltoiul. Fasonarea portaltoiului constă în: retezarea accstuia în punctul de altoire(cu foarfcca), netezirea secţiunii (cu cosorul) şi despicarea (cu despicătorul) pe oadâncime de 4-5 cm. Altoiul sc fasonează sub forma unor pene lungi de 3-4 cm.După deschiderea despicăturii cu ajutorul vârfului dcspicătorului, altoii (cuaceeaşi grosim e) se introduc prin forţare în portaltoi, având grijă ca zonelegeneratoare ale celor doi parteneri să se suprapună. Apoi, altoiul se scurtcazăla 2-3 muguri, iar dcspicătura portaltoiului (dintre altoi) se acoperă cu o fâşiede scoarţă şi sc unge suprafaţa secţiunii şi rănile laterale ale portaltoiului şicapetele altoilor cu mastic (fig.4.8). Se leagă strâns cu rafie sau cu benzi deplastic rezistente. Altoirea sub scoarţă perfecţionată sc execută primăvara, în aprilie - mai,când vegetaţia a pornit şi scoarţa portaltoiului se desprinde uşor. Grosimea altoiuluieste de 7-8 mm şi a portaltoiului de 2-6 cm. După retezarea şi netezirea secţiunii portaltoiului se execută cu briceagulo incizie longitudinală în scoarţă, dc 4-5 cm lungime. Apoi se fasonează altoiul cu2-3 muguri sub formă de pană. Pentru uşurarea calusării, se înlătură din părţilelaterale ale penei fâşii subţiri de scoarţă, păstrând o fâşie întreagă şi îngustă de38
  • 38. Fig. 4 .8 .- Altoirea în ciespicătură.3-4 mm, situată central pc direcţia primul mugure (cel de jos). Altoiul astfel fasonatse introduce forţat sub scoarţa portaltoiului, se leagă strâns cu rafie sau benzi elasticede plastic şi se unge cumastic suprafaţa secţiunii portaltoiului şi capctele altoilor(fig.4.9). 1 Fig. 4.9 - Altoirea sub scoarţă perfecţionată (cu scaun) îngrijirea altoilor. După altoire, în timpul vegetaţiei, din lăstarii crescuţi (dinaltoi) sunt reţinuţi 3-4, pentru formarea axului pomilor (în pepinieră), axului şişarpantelor (în livadă). Lăstarii care se formează din portaltoi se suprimă încă dinfaza dc mugure umflat, pentru ca toate fotoasimilatcle formate în frunze să fiedirccţionate în punctclc dc creştere ale altoiului. 39
  • 39. 4.2. Despărţirea tufelor Se practică la speciile: agriş, coacăz şi zmeur şi constă în despărţirea uneitufe mari în altele mai mici. Fiecare plantă rezultată în urma despărţirii trebuie săprezinte tulpină şi rădăcină. A 4.3. înmulţirea prin drajoni Se foloseşte pentru înmulţirea zmeurului, cătinei, populaţiilor locale de prunşi vişin. Drajonii sunt lăstari formaţi din mugurii de pe rădăcini şi prin individualizarealor se pot obţine mai multe plante. A 4.4. înmulţirea prin marcotaj Se aplică la agriş, coacăz, alun, cătină şi gutui. Marcotele sunt tulpiniînrădăcinate în timpul legăturii lor cu plantele mamă (fig. 4.10). Marcotajul poatefi: simplu, prin muşuroire, radiar şi orizontal. Fig. 4 .10.- înmulţirea prin marcotaj. A 4.5. înmulţirea prin butăşire Butaşii sunt porţiuni de tulpină şi rădăcină detaşate de planta mamă care, încondiţii de vegetaţie normală, formează atât rădăcini, cât şi lăstari cu frunze40
  • 40. (fig.4.11.).Butaşii pot fi: simpli (a), cu cârlig (b) şi cu călcâi (c) (fig.4.12). Sefolosesc la înmulţirea coacăzului, agrişului, murului, afinului, cătinei, socului,cornului etc. Fig. 4 .11.- Butaş înrădăcinat. a. Fig. 4.12. - Tipuri de butaşi. A 4.6. înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare specifice căpşunului; în contact cu solul, accsteaformează mai multe rozete, care după înrădăcinare şi fortific are pot fi plantatepentru producţie.
  • 41. CAPITOLUL V CREŞTER EA , RODIREA ŞI USCAREA PO M ILOR Creşterea pomilor Creşterea pomilor este un proces de reînnoire anuală a tulpinii şi rădăcinii.Când pomii sunt tineri, creşterea este progresivă, amplificând astfel coroana şiîntregul sistem radicular. La pomii maturi, nivelul creşterilor este mai redus şicontrolat permanent de mărimea recoltci dc fructe. în perioada dc tinereţe şirodire deplină, reînnoirea coroanei se realizează în principal pe baza lăstarilorterminali ai ramurilor dc schelet şi de semischelet. Lăstarii laterali au o contribuţiemai redusă la dezvoltarea coroanei întrucât, în marea lor majoritate, evolueazăîn ramuri roditoare şi după 1-2 recoltc se usucă. La pomii intraţi în declin,reînnoirea anuală a coroanei se face prin lăstarii laterali şi lacomi, datorităprocesului de uscare, centripct, care înccpe mai întâi cu uscarea ramurilor dcprelungire şi apoi continuă (încet, dar progresiv) şi cu elementele de schelet şisemischelet ale pomului. în aceste condiţii, coroanele reînnoite scad în volumcu fiecare an ce trece. Reînnoirea sistemului radicular copiază fidel ritmul de dezvoltare(progresiv sau regresiv) al coroanei în corelaţie cu perioadele de vârstă alepomului. Pentru menţinerea unui nivel ridicat de creştere al lăstarilor şi ofructificare normală şi constantă, sunt necesare tăieri de normare a încărcăturiide rod. Prin aceste tăieri se asigură condiţii mai bune pentru fructificarea pomilor,creşterea lăstarilor şi formarea mugurilor de rod. O dată cu accentuarea uscării centripete a pomilor, se fac tăieri deregenerare a ramurilor de schelet şi semischelet, în vederea reînnoirii structurii debază a coroanei şi a formaţiunilor de rod. în urma tăierilor, mugurii dorminzi şi adventivi sunt activaţi şi stimulaţi42
  • 42. în creştere, formând lăstari viguroşi, din carc sc aleg prelungirile şarpantelor şisubşarpantelor şi a ramurilor de semischelet. Rodirea pomilor Rodirea pomilor reprezintă o etapă nouă, calitativă, care apare mai devremesau mai târziu, în funcţie dc precocitatea soiului şi vigoarea portaltoiului. Pomii încep să rodească mai întâi pe ax, apoi pe şarpante şi subşarpante.La început rodirea este mai slabă, apoi numărul fructelor creşte atingând ovaloare maximă în perioada de maturitate deplină a pomilor. O dată cu adâncireaprocesului de îmbătrânire, pomii formează mai puţine fructe şi de calitateinferioară. Influenţa mărimii recoltei de fructe asupra creşterii şi rodirii pomilor Din cercetările efectuate de Cepoiu (1974) reiese că, în anii de mareproducţie, fructele exercită o influenţă represivă asupra creşterii şi rodiriipomilor. Pomii supraîncărcaţi cu rod reduc ritmul de creştcrc a sistemului radicu­lar, a tulpinii, lăstarilor, frunzelor şi de formare a mugurilor de rod. Cea maimare parte din fotoasimilate din părţile vegetative sunt translocate şi depozitateîn fructe. în aceste condiţii, sistemul radicular şi coroana pomilor se extind foartepuţin (cu 10-15 cm), iar sporul de creştere a trunchiului în grosime nu depăşeşte0,5-0,7 cm. Aparatul foliar reprezintă numai 30-40% din aparatul foliar total al pomilor,care fructifică normal şi în fiecare an. Prin reducerea creştcrii lăstarilor la mărse modifică raportul dintre frunzele de lăstar, rozetă sau bursă (la măr şi păr),afectând totodată structura, conţinutul în clorofilă şi randamentul fotosinlezei. Influenţa recoltelor mari de fructe asupra metabolismului pomilor determinătotodată şi schimbări importante în desfăşurarea intensităţii unor faze şi indicifenologici. Căderea fiziologică a fructelor, la merii supraîncărcaţi cu rod, scprelungeşte şi devine mai intensă datorită deschiderii eşalonate a florilor de peramurile lungi roditoare şi a rezervelor reduse de hrană. La pomii cu mult rod cad mai întâi frunzele de pe burse (la măr şi păr),apoi cele dc pe pinteni, ţepuşe (la 8-15 zile) şi lăstari (după 50-60 zile). Căderea prematură a frunzelor de bursă reduce cu o 1/3 aparatul foliar alpomului timp de 6-8 săptămâni, iar cele din rozete, în aceeaşi proporţie pentruo perioadă dc încă 5-6 săptămâni. în momentul recoltării fructelor, pomii cu recolte supraoptimale prezintă 43
  • 43. lăstari scurţi şi subţiri, cu puţine substanţe de rezervă, care nu le poate asigura obună rezistenţă la ger. întotdeauna, producţiile de fructe cumulate pe o perioadă mai lungă detimp de la pomii care rodesc intermitent sunt mai mici cu 20-25% şi de calitateinferioară faţă de cele obţinute la pomii cu fructificare anuală controlată (printăieri şi rărire a fructelor). A lternanţa de rodire în plantaţiile pomicole, unele specii şi soiuri rodesc în fiecare an, în timpce altele fructifică o dată la 2-3 ani. Fructificarea bienală sau trienală se întâlneştemai frecvent la speciile cu fructul mare (măr, păr, gutui) şi mai rar la speciile cufructul mic (cireş, vişin). Există însă şi specii, precum piersicul, care, indiferentde mărimea recoltei, fructifică în fiecare an. Aceste exemple arată că, în aceleaşicondiţii de cultură, unele specii de pomi au tendinţa naturală să fructifice peri­odic, în timp ce altele se comportă normal, formând muguri de rod în fiecarean. La speciile predispuse să fructifice intermitent, soiurile de vară rodescconstant. Acest comportament se bazează pe existenţa unor cantităţi mai maride fotoasimilate de care beneficiază mugurii vegetativi (după recoltarea fructelor)pentru a se transforma în muguri de rod. Mai avizate la fructificarea bienală şi trienală sunt soiurile partenocarpicecare, în anul de rodire, beneficiază de condiţii excelente pentru polenizare (soiulde măr Gravenstein, Renet de Canada etc.), dublându-şi sau triplându-şi uneorinumărul de fructe legate. Fructifică de asemenea intermitent soiurile de măr care în anul rodirii,leagă şi îşi menţin un număr mare de fructe până la recoltare. în anii cu un atac puternic de omizi, rapăn sau fainare, când frunzişul estedistrus parţial sau total, mugurii de rod nu se mai formează, iar pomii suntantrenaţi de asemenea în alternanţa de rodire. Ciclurile trienale care apar în fructificarea mărului şi părului se manifestămai mult la pomii bătrâni, datorită amplificării fenomenului de uscare. Ciclurile fructificării bienale sunt cele mai frecvente şi constante pe operioadă determinată. O bienalitate deplină, de 100%, se realizează numaiatunci când pomii îşi menţin cadenţa rodirii intermitente cel puţin 9-10 ani. Abaterile sau menţinerea soiurilor de măr în cicluri prelungite (rodire la 2-3 ani) sunt determinate în principal de portaltoi, gradul de autonomie a ramurilor,vârsta pomilor, mărimea recoltei şi factorii climatici. Aşa, de exemplu, portaltoiivegetativi ai mărului M, şi MM1 6 imprimă soiului Golden Delicious calitatea de 044
  • 44. a rodi în fiecare an, în timp ce M? îl determină să fructifice bienal (Movileanu,1980). Fructificarca în cicluri prelungite a soiurilor cu o autonomie pronunţată aramurilor parc să fie stimulată de translocarea asimilatelor din frunzele lăstarilorvegetativi spre punctele de rodire. Vârsta pomilor amplifică sau reduce durataciclului de rodire a mărului în funcţie de precocitatea şi de vigoarea pomului,indusă de portaltoi. Merii tineri, altoiţi pe portaltoii M27 şi M26, rodesc mai devreme şi deaceea sunt antrenaţi mai uşor în alternanţa dc rodire decât cei asociaţi cu portaltoiiM|06, M i09, A, şi franc, care încep să fructifice niai târziu. Practica a dovedit că, indiferent de asociaţia soi/portaltoi, fructificareabienală este mai prezentă la pomii supraîncărcaţi cu rod şi mai bătrâni, care aumulte ramuri subţiri şi epuizate. După Monselise şi Goldschmidt (1982), factorii cauzali în declanşareaalternanţei de rodire a pomilor pol fi: îngheţurile târzii dc primăvară, vremearăcoroasă în timpul polenizării florilor, umiditatea redusă a acrului, stresul cdafic,bolile şi insectele carc atacă florile, frunzele şi fructele. Menţinerea pomilor într-o fructificare intermitentă vreme îndelungată esteatribuită în totalitate factorilor endogeni, care controlează permanent echilibruldintre recoltă-creşterc şi formarea mugurilor de rod. Implicarea factorului genetic în fructificarea bienală a pomilor este uneoriîndoielnică datorită comportamentului contradictoriu înregistrat în diferite zoneclimatice. Cu toate acestea, sc poate spune că unele soiuri fructifică anual, întimp ce altele au o rodire constant bienală. Controlul alternanţei. în plantaţiile intensive şi superintensive, controlulalternanţei dc rodire a pomilor se realizează relativ uşor prin tăieri de producţie(dc normare a încărcăturii) aplicate diferenţiat pe grupe dc soiuri şi categorii devârstă a pomilor, prin rărirea chimică a florilor şi fructelor, prin irigări şi fertilizăricorelatc cu zona dc cultură şi mărimea recoltei de fructe. Tăierile de producţie aplicate diferenţiat asigură un spor dc recoltă dc 28-42% la pomii tineri şi 34-63% la pomii maturi. în plus, acestea îmbunătăţesccalitatea fructelor şi anulează tendinţa de fructi fi care bienală a pomilor. Tăierile sc cxecută în perioada repausului (tăieri în uscat) şi în timpulvegetaţiei (tăieri în verde). Prin tăierile în uscat se asigură o repartizare uniformăa rodului în coroana pomului, iar prin tăierile în verde sc stabileşte numărul deinflorescenţe pe ramurile lungi, se îmbunătăţeşte regimul dc lumină din interiorulcoroanci şi sc stimulează randamentul fotosintezei frunzelor şi diferenţiereamugurilor dc rod. 45
  • 45. a rodi în fiecarc an, în timp ce M? îl determină să fructifice bienal (Movilcanu,1980). Fructificarea în cicluri prelungite a soiurilor cu o autonomie pronunţată aramurilor pare să fie stimulată de translocarea asimilatelor din frunzele lăstarilorvegetativi spre punctele de rodire. Vârsta pomilor amplifică sau reduce durataciclului de rodire a mărului în funcţie de precocitatea şi de vigoarea pomului,indusă de portaltoi. Merii tineri, altoiţi pe portaltoii M27 şi M26, rodesc mai devreme şi deaceea sunt antrenaţi mai uşor în alternanţa de rodire decât cei asociaţi cu portaltoiim 1 6 m 109, a 2 şi franc, care încep să fructifice mai târziu. 0, Practica a dovedit că, indiferent de asociaţia soi/portaltoi, fructificareabienală este mai prezentă la pomii supraîncărcaţi cu rod şi mai bătrâni, care aumulte ramuri subţiri şi epuizate. După Monselise şi Goldschmidt (1982), factorii cauzali în declanşareaalternanţei de rodire a pomilor pot fi: îngheţurile târzii de primăvară, vremearăcoroasă în timpul polenizării florilor, umiditatea redusă a aerului, stresul edafic,bolile şi insectele care atacă florile, frunzele şi fructele. Menţinerea pomilor într-o fructificare intermitentă vreme îndelungată esteatribuită în totalitate factorilor endogeni, care controlează permanent echilibruldintre recoltă-creştere şi formarea mugurilor de rod. Implicarea factorului genetic în fructificarea bienală a pomilor este uneoriîndoielnică datorită comportamentului contradictoriu înregistrat în diferite zoneclimatice. Cu toate acestea, se poate spune că unele soiuri fructifică anual, întimp ce altele au o rodire constant bienală. Controlul alternanţei. în plantaţiile intensive şi superintensive, controlulalternanţei de rodire a pomilor se realizează relativ uşor prin tăieri de producţie(de normare a încărcăturii) aplicate diferenţiat pe grupe de soiuri şi categorii devârstă a pomi lor, prin rărirea chimică a florilor şi fructelor, prin irigări şi fertilizăricorelate cu zona de cultură şi mărimea recoltei de fructe. Tăierile de producţie aplicate diferenţiat asigură un spor de recoltă de 28-42% la pomii tineri şi 34-63% la pomii maluri. în plus, acestea îmbunătăţesccalitatea fructelor şi anulează tendinţa de fructificare bienală a pomilor. Tăierile se execută în perioada repausului (tăieri în uscat) şi în timpulvegetaţiei (tăieri în verde). Prin tăierile în uscat se asigură o repartizare uniformăa rodului în coroana pomului, iar prin tăierile în verde se stabileşte numărul deinflorescenţe pe ramurile lungi, se îmbunătăţeşte regimul de lumină din interiorulcoroanei şi se stimulează randamentul fotosintezei frunzelor şi diferenţiereamugurilor de rod. 45
  • 46. Uscarea pomilor U scarea este un proces lent, care se declanşează o dată cu apariţiafructificării. Primele ramuri care se usucă sunt ramurile scurte şi subţiri de labaza axului şi a scheletului, iar ultimele, ramurile lacome, viguroase, care auluat naştere mai târziu din mugurii dorminzi şi adventivi ai pomilor, intraţi îndeclin. Ramurile de rod sc usucă şi dispar mai uşor decât cele vegetative, deoarecesunt mai subţiri şi mai solicitate (pentru hrană) dc cătrc fructe. Ramurile permanente (dc schelet) sunt viguroase şi dispun de o rezervă maimare de muguri suplimentari, carc oricând pot forma lăstari viguroşi dc înlocuire(la piersic, cais,prun etc.). Creşterea, rodirea şi uscarca pom ilor sunt m odificate, ca durată şiintensitate, de vigoarea soiului şi a portaltoiului. Astfel, la pomii pitici, intensitateaşi durata creşterii sunt mai mici dccât la pomii viguroşi, iar uscarca se manifestămult mai devreme datorită precocităţii soiului şi influenţei reduse a portaltoiului.
  • 47. CAPITOLUL VI FORM AREA ŞI EVO LUŢIA M UG UR ILO R Formarea în perioada dc creştere a lăstarilor, la subsuoara frunzelor încep să seformeze mugurii vegetativi, cu primordiilc foliarc şi solzii protectori. Cea maimare parte din aceşti muguri trcc într-o stare de repaus, în timp ce alţii formeazălăstari anticipaţi sau se transformă în muguri de rod. Această transformare esterezultatul influenţei pe carc o exercită mărimea recoltei (de fructe) asupra unorprocese interne şi în mai mică măsură al factorilor climatici. Din practică se ştie că, în condiţiile unei recolte supraoptimale, aparatulfoliar al pomului se diminuează, iar mărimea şi structura frunzei sunt multdeficitare în fotoasimilate. Datorită competiţiei pentru hrană între diferite organeale pomilor (lăstari, fructe, muguri), cantitatea şi calitatea hranei sunt din ce înce mai reduse şi mai puţin favorabile formării mugurilor de rod. Trecerea mugurilor vegetativi spre faza reproductivă se realizează numaiatunci când aparatul foliar este sănătos şi normal dezvoltat şi în condiţiile în carepentru fiecare fruct recoltat se asigură cel puţin 30-50 frunze la măr şi 70-80 frunzela piersic. în timpul formării lor, mugurii de rod parcurg două etape distincte, şianume: inducţiaflorală (inducţia antogenă) şi organogenezaflorală (formareaorganelor florale). Inducţia florală este prima etapă a evoluţiei mugurilor vegetativi spre ceireproductivi şi se realizează numai atunci când pomii dispun de suficiente rezervede substanţe hidrocarbonate şi proteice (azot proteic). Apariţia primordiilorflorale consfinţeşte sfârşitul acestei faze. în condiţiile ţării noastre, inducţia florală are loc după încheierea creşteriiintensive a lăstarilor, adică în ultima decadă a lunii iunie şi prima decadă a luniiiulie (Cepoiu, 1974). 47
  • 48. La pomii tineri, îngrăşaţi putcmic cu azot, în toamnele lungi şi călduroase,inducţia florală poate apărea mult mai târziu (septembrie). Inducţia la măr se produce mai întâi la soiurile care fructifică pe ramuriscurte (soiuri spur) şi la cele cu recolte slabe. Pe ramurile lungi, iniţierea floralăeste mai lentă şi, uneori, are şanse puţine de a se realiza. După încheierea inducţiciurmează faza în care se formează organele florale (organogeneza florală). Aceststadiu coincide cu faza formării mugurilor dc rod şi continuă în primăvaraurmătoare cu faza înfloririi şi legării fructelor. Organogeneza florală la măr cuprinde: formarea florii centrale dininflorescenţă, apoi, diferenţierea celorlalte flori (3-5). în cadrul fiecărei floriapar pe rând, la intervale scurte, mici protuberante din carc se formează, succesiv:5 scpalc, 5 petale, 20 stamine şi 5 pistile. Cu această structură, mugurii de rod la măr intră în repausul dc iarnă. înaccst repaus, mugurii trec prin temperaturi scăzute şi dobândesc însuşirea de aînflori şi a forma fructe. Dacă frigul lipseşte (cazul zonelor calde), aceşti mugurinu pornesc în vegetaţie, se usucă şi cad în masă. Evoluţia După parcurgerea repausului de iarnă (obligatoriu), când temperaturaaerului creşte şi depăşeşte pragul biologic (6-8° C) mai multe zile consecutiv,mugurii vegetativi şi de rod se umflă şi pornesc în vegetaţie. în această perioadă,mugurii parcurg mai multe faze fenologice (fenofaze) specifice, formând lăstarişi fructe. Din mugurii vegetativi se formează lăstarii, care reînnoiesc structuracoroanei în flecarc an. De la începutul umflării mugurilor şi până la oprireacreşterii lăstarilor sunt parcurse, succesiv, urm ătoarele faze fcnologice:dezmuguritul şi începutul creşterii lăstarilor, creşterea intensă a lăstarilor,încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor şi maturarea ţesuturilor şi pregătireapomilor pentru iernat. Durata accstor faze este mai mică sau mai mare în funcţie de vârsta pomilor,mărimea recoltci, nivelul agrotehnicii aplicate şi condiţiile climatice ale zoneidc cultură. La pomii tineri, primele două fenofaze se deslaşoară cu o intensitate maimarc decât la pomii maturi, în timp ce ultimele două se încheie relativ târziu şi,de aceea, în unii ani, pomii sunt expuşi la îngheţurile timpurii din toamnă. Dezmuguritul si începutul creşterii lăstarilor au loc în perioada martie-aprilie (după spccic) şi sunt influenţate de nivelul temperaturii şi starea deaprovizionare a pomilor cu substanţe de rezervă. în general, această fază se48
  • 49. deslaşoară lent şi se încheie când apare prima frunză adevărată. Frunzele formateîn această fenofază sunt mici, anormale şi cu un randament scăzut în fotosinteză,iar mugurii carc se formează la baza rozelei sunt slab dezvoltaţi şi rămân multăvreme în stare latentă. Creşterea intensă a lăstarilor începe o dată cu formarea celei de-a 5-6-afrunze şi se încheie când sporurile zilnice de creştere a lăstarilor devin constante.Calendaristic, creşterea intensă se desfăşoară la sfârşitul primăverii şi începutulverii (mai-iunic) şi durează circa 3-4 săptămâni, la pomii maturi, şi 6-8 săptămâni,la pomii tineri. în această fenofază, lăstarii ating dimensiuni mari şi, de aceea, pentrususţinerea creşterii sunt necesare cantităţi importante dc îngrăşăminte azotate. încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor încep când sporurile de creşterea lăstarilor devin constante şi se încheie o dată cu formarea mugurelui terminal,în această fază se desăvârşeşte suprafaţa aparatului foliar pe baza noilor frunzecare apar în zona de vârf a lăstarului şi a celor mai vechi care ating dimensiunilenormale. Mugurii laterali devin normali şi sc pot transforma în muguri de roddatorită acumulărilor mari dc substanţe de rezervă în ramuri. Calendaristic,această fenofază se desfăşoară în perioada sfârşit de iunie-început dc iulie. Maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernare este cea dc-a4-a şi ultimă fază a evoluţiei lăstarului. în acest timp lăstarii se lignifică, secălesc şi se pregătesc pentru a preîntâmpina rigorile iernii. în anii cu toamne lungi şi umede, când frunzele persistă pe lăstari, existăpericolul ca lemnul să nu se matureze (cazul anului 1994) şi ramurile să degere.Pentru prevenirea acestor pierderi este dc dorit ca în lunile de vară (iulie-au-gust) să nu se mai aplice fertilizări cu azot şi udări. Din mugurii dc rod (floriferi sau micşti) se formează flori şi fructe. Până larecoltare, organele de rod parcurg următoarele fenofaze: înfloritul şi legatul fructelor, creşterea fructclor şi maturarea fructelor. înfloritul şi legatul fructelor este fenofaza care se realizează pe baza substanţelor de rezervă acumulate în tulpina pomilor în anul precedent. Când pomii înfloresc abundent şi cantitatea.de substanţe de rezervă este mică, există pericolul ca florile să cadă în masă (caz frecvent la cais) şi să rămână puţine fructe legate. Această fenofază începe cu umflarea mugurilor şi apariţia bobocilor florali şi continuă cu deschiderea florilor: căderea petalelor şi legarea fructelor, în timpul apariţiei butonilor florali are loc formarea polenului şi a ovulelor. înfloritul la măr înccpe cu deschiderea florii centrale, iar la păr cu una din florile marginale. Pentru realizarea unei fructificări normale se are în vedere ca, la plantare, să fie respectată schema de polenizare. Polenizarea se realizează cu ajutorul vântului 49
  • 50. sau al insectelor (albine, bondari etc.). Când condiţiile de mediu sunt favorabile şidonatorii de polen (soiurile polenizatoare) produc polen bun şi în cantitate suficientă,există posibilitatea ca pomii să lege un număr foarte mare de fructe. Situaţia este şimai alarmantă atunci când soiurile leagă şi pe cale partenocarpică (fară polenizare),în aceste condiţii de legare excesivă, pericolul unei căderi în masă a fructelortinere creşte (datorită competiţiei pentru hrană), punând în pericol nivelul recoltelor. Creşterea fructelor începe din momentul legării fructelor şi durează până laintrarea în pârgă a acestora. Perioada de creştere a fructelor este diferită de la o specie la alta. Astfel,pentru creşterea cireşelor la unele soiuri sunt necesare numai 45 de zile, întimp ce pentru soiurile de măr de iarnă, perioada de creştere a fructelor seprelungeşte până la 150-160 de zile. La măr şi păr, creşterea fructelor estecontinuu ascendentă până la faza de pârgă, în timp ce la prun, cais, cireş, vişinşi piersic ritmul creşterii este întrerupt în perioada formării sâmburelui. Fructele cresc mai întâi în diametru şi apoi în înălţime. în luna iunie asistămla o cădere mai intensă a fructelor tinere datorită tendinţelor pomilor de a-şiautoregla mărimea recoltei în raport cu potenţialul lor de rodire. Când numărulde fructe legate pe pom este mai redus, căderea din iunie poate fi prevenităprin suprimarea ramurilor apicale (din vârf) care le concureză (pentru hrană şiapă)._ în condiţii dc sccetă, unele soiuri de măr crapă şi se prăbuşesc, iar cele depăr formează numeroase sclereide (celule pietrificate) în pulpa fructului. Prinaplicarea tăierilor de normare şi dc reînnoire a lemnului productiv sunt reţinutepe pom fructe mai puţine, care cresc mai intens şi ating dimensiuni mai mari. Maturarea fructelor începe cu faza de pârgă şi continuă cu coacereapropriu-zisă, realizând calităţile gustative şi coloritul specific soiului. Pe măsurăce avansează în coacere, unele fructe evoluează mai lent, iar altele mult mairapid, indicând astfel un anumit grad de perisabilitate. Pentru obţinerea unor fructe comerciale şi competitive pe piaţa liberă, nutrebuie să lipsească din tehnologia de cultură măsurile de protecţie a pomilor şirecoltei.
  • 51. CAPITOLUL VII ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR 1 5 La înfiinţarea unei plantaţii pomicole sunt neccsarc cunoştinţe şi datedespre: alegerea terenului, a speciilor, soiurilor, polcnizatorilor şi portaltoilor,dimensiunile parcelelor, sistemul dc pichctare şi distanţele de plantare, tehnologiadc înfiinţare şi exploatare, calculc cconomicc ctc. 7.1. Alegerea terenului Pentru obţinerea unor rezultate economice satisfăcătoare, plantaţiilepomicole se înfiinţează pe terenuri plane şi pe pante amenajate (pante 18-20%)şi neamenajale (panta 6-12%), cu expoziţie sudică, sud-vestică sau sud-cstică. Plantaţiile intensive şi superintensive cu caracter comercial se amplaseazăde regulă în bazinele şi centrele pomicole consacrate, pe soluri fertile şimecanizabile, sau pe soluri subţiri şi ameliorate, cu un conţinut redus în argilă(sub 20%), calciu (sub 8%) şi aluminiu mobil (sub 10 pprn). Plantaţiile extensive întreţinute prin înierbarc sunt poziţionate în zonelecolinare, unde portaltoii generativi (din seminţe) valorifică mai economic solurilesărace. în grădinile familiale sunt acceptate mai toate tipurile de sol, cu condiţiaca ele să fie ameliorate prin fertilizări organice. Când sc doreşte foarte multprezenţa pomilor în gospodărie, plantările pot fi făcute şi pe biloanc dc pământînalte de 40-50 cm, pentru evitarea asfixierii rădăcinilor, provocată dc excesultemporar de umiditate (în zonele inundabile din Delta Dunării). Sunt excluse de la plantare terenurile excesiv dc umede şi Ură drenaj,ca şi cele cu nivelul freatic sub 1,5 m. După alegere, terenul este supus unor lucrări complcxc de pregătirecare să asigure condiţii bune de prindere a pomilor la plantare şi o creştcreuniformă în primii ani de livadă. 51
  • 52. Pregătirea începe cu defrişarea arboretului şi a pomilor solitari şi continuăcu nivelarea, desfundatul sau scarificarea terenului, drenarca excesului deumiditate (temporară sau permanentă), corectarea reacţiei chimice a solului,fertilizarea de bază, asigurarea sursei de apă pentru irigare şi stropit etc. Pe terenurile plane, nivelarea este sumară şi constă numai în distragereamuşuroaielor şi completarea cu pământ a şănţuleţelor şi gropilor rezultate întimpul defrişării vegetaţiei lemnoase. Pe terenurile frământate, nivelarea se execută în trei faze. în prima fazăterenul sc dccopcrtează pe o adâncime de 10-15 cm şi solul fertil se deplaseazăspre marginile parcelei, unde este stocat în grămezi. în cca de-a doua fază,crovurile şi micile depresiuni se nivelează, iar în cea dc-a treia, terenul serecopertează cu solul fertil din grămezi şi sc nivelează. Prin recopertare şi nivelare se asigură terenului o pantă uşoară (1%«)pentru irigare. Solul nivelat se afanează adânc prin desfundare sau scări ficarc. Desfundarea sc execută la adâncimea dc 50-60 cm, cu plugul dedesfundat. O mobilizare mai adâncă a solului şi cu rezultate mai bune pentrucultura pomilor sc poate obţine numai printr-o scarificarc la adâncimea de 70-80 cm, urmată de o arătură adâncă de 25-30 cm. Desfundatul terenului se execută cu 1-2 luni înainte dc plantare, pentruca solul să se aşeze şi să acumuleze mai multă apă din ploile ce cad la începutultoamnei. în aceste condiţii, pichetatul terenului, săpatul gropilor şi plantatulpomilor se vor executa mai uşor şi mai bine. 7.2. Dimensiunile exploataţiilor pomicole în socictăţilc comerciale cu capital preponderent dc stat, cxploataţiilede măr intensiv şi superintensiv sunt viabile, când suprafaţa acestora totalizează20 ha, respectiv 10 ha (Copăescu, 1998). în regim privat, aceste exploataţii, cu un nivel minim dc dotare (untractor mic, un plug, un disc şi o pompă de stropit), sunt viabile chiar în limitaunei suprafeţei de 1 ha. Această constatare se bazează pe rezultatele economicodeosebite obţinute în ultimii 10 ani în cultura mărului de pomicultorii din comuneleCândcşti, Măncşti şi Malul cu Flori de pe Valea Dâmboviţci. Din informaţiileculese din zonă rezultă că în aceste exploataţii se asigură un control tehnologie,permanent şi riguros, pentru obţinerea unor fructe dc calitate, uşor de vândut. Ofamil ic dc pomicultori formată din 3-4 membri poate asigura forţa dc muncă necesarăpentru exploatare în condiţii foarte bune a unui hectar de plantaţie de măr în sistemsuperintensiv, 2 ha intensiv şi 4-5 ha în sistem clasic. Pentru lucrările speciale şi de52
  • 53. volum marc (tăieri şi recoltare) se pot folosi lucrători sezonieri proveniţi din altezone ale ţări. Prin asocierea mai multor familii de pomicultori, efectele economiceale unei exploataţii pomicole cresc, în principal datorită folosirii la capacitatemaximă a tractoarelor şi a întregului sistem de maşini aflat în dotare. 7.3. Parcelarea terenului Pentru uşurarea executării lucrărilor de întreţinere a solului, îngrijiriipomilor şi rccoltării fructelor, terenul sc împarte în parcele. Forma unei parcelei este de regulă dreptunghiulară, iar lăţimea reprezintăaproximativ jumătate din lungimea acestuia. Pe terenurile plane, rândurile plantatesunt orientate pe direcţia nord-sud, pentru ca pomii să beneficieze de o cantitatemai marc de lumină în tot timpul zilei, iar pe terenurile în pantă, orientarea rândurilorse face de-a lungul curbclor de nivel, pentru ca prin lucrările agricole să se previnăspălarea solului (eroziunea solului). Pe versanţii lungi şi uniformi, lăţimea parcelei se orientează pe direcţiacurbelor de nivel, iar pe versanţii scurţi, pe linia pantei. Pentru delimitareaparcelelor se folosesc drumuri principale (5-6 m lăţime), secundare (3-4 m) şipotcci (2 m). în capetele rândurilor se rezervă o zonă de întoarcere a agregatelor,înierbată, cu o lăţime variabilă (de la 3-4 m în livezile clasicc şi 5-6 m în livezileintensive şi superintensive). 7.4. Stabilirea distanţelor de plantare şi pichetatul terenului Distanţele folosite pentru plantarea pomilor se stabilesc în funcţie devigoarea soiului şi a portaltoiului, de fertilitatea soiului, nivelul tehnologiei decultură şi latitudinea la care se află localitatea. Dacă distanţele de plantare sunt prea mari, coroanele pom ilor nu potintercepta şi folosi eficient întreaga cantitate de lumină directă de la soare.Dacă distanţele sunt prea mici, există riscul ca pomii să se umbrească reciprocşi să se degam isească într-un timp mai rapid şi pe porţiuni mari din coroană.De cele mai multe ori, însă, ei cresc înalţi în goana după lumină şi fructificăslab. Pentru evitarea autoumbririi şi folosirii integrale a luminii directe, estenecesar să se ţină seama de raportul dintre distanţa de plantare (între rânduri) 53

Related Documents